DECIZIE Nr.
1136 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti si art. 27 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 783 din 24 noiembrie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mariana Petcu în Dosarul nr. 13.288/300/2007 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi de Mariana Petcu, Boris
Sergiu Caranicolov, Mihaela Diana Caranicolov, Anamaria Irinel Caranicolov,
Mariana Catrinel Caranicolov, Musa Nasim şi Vicenţiu Constantin Lica în Dosarul
nr. 6.866/300/2008 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în
dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având
în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect,
în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului
nr. 1.564D/2008 la Dosarul nr. 1.510D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 21 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
13.288/300/2007, şi prin Incheierea din 18 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 6.866/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Mariana Petcu, Boris Sergiu Caranicolov, Mihaela Diana Caranicolov,
Anamaria Irinel Caranicolov, Mariana Catrinel Caranicolov, Musa Nasim şi
Vicenţiu Constantin Lica.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că limitarea operată de dispoziţiile art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 188/2000, coroborate cu cele ale art. 27 din Codul de
procedură civilă, înfrânge în mod evident dispoziţiile constituţionale
referitoare la liberul acces la justiţie. Prin îngrădirea posibilităţii de
recuzare a executorului judecătoresc la motivele enumerate de norma procedurală
se restrânge dreptul persoanei interesate de a obţine recuzarea unui executor
care a dovedit atitudine partizană şi lipsă de profesionalism.
Totodată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate
apreciază că prin prevederile criticate se reglementează şi o inegalitate între
poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a
alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului
executoriu, în timp ce debitorului i se răpeşte această posibilitate.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale
criticate nu contravin normelor constituţionale în materia garantării liberului
acces la justiţie şi nici nu încalcă principiul constituţional al
proporţionalităţii măsurii restrângerii exerciţiului unor drepturi, consacrat
de art. 53 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, coroborate cu cele
ale art. 27 din Codul de procedură civilă, sunt constituţionale, arătând că, în
procesul de executare silită, atât creditorul, cât şi debitorul beneficiază de
aceleaşi garanţii procesuale, printre care şi posibilitatea de a formula contestaţie
împotriva oricărui act de executare sau a executării însăşi. De asemenea,
creditorul este liber să îşi aleagă executorul judecătoresc, prezervându-şi
dreptul de a-l recuza, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi cele
ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare. Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul
cuprins:
- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: „Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din
Codul de procedură civilă.";
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Judecătorulpoate
fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii
lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin,
până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă
ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia
din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau
afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al
patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau
dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a
fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre
părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce
se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau
făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din
rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau
rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art.
21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24
alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, art. 44 referitor la dreptul de
proprietate privată şi art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra prevederilor legale criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii, de
exemplu, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, respingând excepţia de
neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 27
din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de
recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune
că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea observă însă că
dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte
largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora
stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe
această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de
rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice,
situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi
ale art. 53.
De asemenea, Curtea a reţinut că enumerarea limitativă
a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie
cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor
situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de consecinţă,
nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile
statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie."
Curtea a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile
art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este
prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa
legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse
controlului de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
„posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării
titlului executoriu", Curtea constată că această critică este nefondată,
întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, în
cadrul procedurii de executare silită, ambele părţi beneficiază de anumite
garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie
împotriva executării înseşi, împotriva oricărui act de executare etc. De
asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată
prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanţei
sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce îi revine.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti şi art. 27 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Mariana Petcu în Dosarul nr. 13.288/300/2007 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi de Mariana Petcu, Boris
Sergiu Caranicolov, Mihaela Diana Caranicolov, Anamaria Irinel Caranicolov,
Mariana Catrinel Caranicolov, Musa Nasim şi Vicenţiu Constantin Lica în Dosarul
nr. 6.866/300/2008 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu