Decizia Nr.113 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (4), art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, excepţie ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan în Dosarul nr. 9.478/318/2009 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008, întrucât acestea nu au legătură cu cauza, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 47 alin. (1) şi (4) din acelaşi act normativ, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.478/318/2009, Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (4), art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, excepţie ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 47 alin. (4) din Legea nr. 4/2008, potrivit cărora plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal nu suspendă executarea sancţiunii complementare, încalcă prezumţia de nevinovăţie. Se arată în acest sens, cu privire la contravenţia constatată în cauză, că aceasta are „un vădit caracter penal“, concluzia autorului excepţiei fiind aceea că, în baza art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legiuitorul avea obligaţia de a-i recunoaşte toate garanţiile de care se bucură o persoană acuzată penal. Se consideră că acelaşi text de lege încalcă şi accesul liber la justiţie, deoarece, deşi aplicarea măsurii complementare poate face obiect al unei contestaţii în faţa instanţei, se poate ajunge cu uşurinţă la situaţia în care hotărârea judecătorească să fie inutilă, întrucât, la data pronunţării soluţiei instanţei de judecată, se poate ca măsura complementară să fi ajuns deja la termen, astfel încât, indiferent de decizia judecătorului, persoana să fi suportat, fără posibilitate de revocare, o limitare a drepturilor sale. Se mai arată şi că, atât timp cât sunt suportate consecinţele unei sancţiuni cu caracter penal pe care nu a dispus-o instanţa de judecată, aceasta reprezintă o încălcare a liberului acces la justiţie. Pentru argumente similare, se susţine că este încălcat şi dreptul de acces la justiţie în materie civilă.Cât priveşte art. 49 alin. (4) fraza a doua din acelaşi act normativ, se susţine că aduce atingere dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva încheierii instanţei care confirmă măsura unui procuror de interzicere a accesului la o competiţie sportivă. În opinia autorului excepţiei, nu sunt incidente dispoziţiile aceluiaşi articol din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, care prevăd excepţii de la dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală. Se arată în acest sens că fapta care stă la baza aplicării unei astfel de măsuri de siguranţă nu are cum să fie considerată infracţiune minoră, câtă vreme ea poate să conducă la o sancţiune cu închisoare, iar instanţa europeană consideră că infracţiunile minore sunt cele care sunt sancţionate cu măsuri neprivative de libertate.Se mai arată şi că art. 49 alin. (7) din Legea nr. 4/2008 aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie şi liberului acces la justiţie. Referitor la prevederile art. 47 alin. (1), art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1) din aceeaşi lege, se arată că limitează dreptul la liberă circulaţie. Se subliniază şi faptul că sancţiunea contravenţională complementară, respectiv măsura de siguranţă constând în interzicerea accesului la competiţii sportive, este dispusă de organe ale puterii executive care nu beneficiază de prezumţia de independenţă şi imparţialitate de care se bucură instanţa de judecată. În plus, controlul judiciar realizat ulterior se poate dovedi de cele mai multe ori inutil, ceea ce contravine obligaţiei statului de a institui proceduri lipsite de arbitrar.Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ceea ce priveşte art. 47 alin. (4) din Legea nr. 4/2008. Astfel, câtă vreme plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenţie prin care se ia măsura complementară a interzicerii accesului la competiţii sportive nu suspendă executarea măsurii, se încalcă prezumţia de nevinovăţie. Cât priveşte celelalte texte de lege criticate, se apreciază că sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil. Astfel, petentul are posibilitatea de a accede la instanţele judecătoreşti în vederea suspendării executării sancţiunii contravenţionale complementare a interzicerii accesului la competiţiile sportive, atât printr-o cerere alăturată plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, cât şi printr-o cerere directă introdusă în condiţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008. În ceea ce priveşte lipsa posibilităţii de a formula o cale de atac împotriva încheierii prin care instanţa competentă a respins cererea de revocare a măsurii de siguranţă a interzicerii accesului la competiţiile sportive în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală, se apreciază că soluţia adoptată de legiuitor este în concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (4), art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 11 ianuarie 2008.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 47 alin. (1) şi (4): „(1) În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 22 lit. c), d) şi e), precum şi la art. 23, agentul constatator aplică în sarcina contravenientului sancţiunea contravenţională complementară de interzicere a accesului la competiţiile sportive de genul celor la care acesta a săvârşit contravenţia. [...]

(7) Plângerea învinuitului sau a inculpatului împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii de siguranţă nu este suspensivă de executare.“În motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 25 privind libera circulaţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cu raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, şi la prevederile art. 2 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţie şi ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008, care se referă la măsura de siguranţă a interzicerii accesului la competiţiile sportive, acestea nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv plângere formulată împotriva unui proces-verbal de contravenţie prin care s-a aplicat, pe lângă sancţiunea principală a amenzii, măsura complementară de interzicere a accesului la competiţiile şi jocurile de fotbal, prevăzută de 47 alin. (1) din Legea nr. 4/2008. Astfel fiind şi văzând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului [...]“, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.II. Cât priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 4/2008, acestea nu înlătură sub niciun aspect posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, inclusiv pentru a obţine suspendarea executării sancţiunii contravenţionale complementare. În acest sens, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 4/2008 stabileşte că, „la cererea petentului, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea plângerii poate dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancţiunii contravenţionale complementare“. Or, faptul că legiuitorul a instituit aplicarea unei măsuri contravenţionale complementare, fără a reglementa suspendarea de drept a executării sancţiunii contravenţionale complementare, atribuind însă instanţei posibilitatea de a dispune, prin încheiere, suspendarea executării sancţiunii, la cererea petentului, nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie sau a celorlalte dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate. De altfel, din examinarea dosarului transmis de instanţa de judecată se constată că prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 9.478/318/2009, s-a admis cererea de suspendare a măsurii complementare privind interzicerea accesului pe stadion aplicate prin procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, excepţie ridicată de Tiberiu Cristian Brâncovan în Dosarul nr. 9.478/318/2009 al Tribunalului Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (3) şi art. 49 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta