DECIZIE
Nr. 113 din 16 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 208 din 7 martie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Constantin
Doldur - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Kozsokar
Gabor - judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Iuliana
Nedelcu - procuror
Florentina Geangu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Mocanu în Dosarul nr.
2.232/2005 al Judecătoriei Tulcea.
La apelul nominal răspunde partea
Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin avocat cu delegaţie la dosar,
lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
se dă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Tulcea, care,
invocând jurisprudenţa Curţii, solicită respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie
şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.232/2005, Judecătoria Tulcea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Constantin Mocanu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile
constituţionale referitoare „la asistenţa juridică a inculpaţilor",
întrucât prin ele este statuată posibilitatea ca procesul-verbal prin care se
constată efectuarea actelor premergătoare „să poată constitui mijloc de
probă". Iar procesul-verbal la care se referă art. 224 alin. 3 din Codul
de procedură penală poate constitui cel mult „un document pentru controlul
intern al organelor de urmărire penală, pe baza căruia se pot face aprecieri cu
privire la competenţa organelor de urmărire penală, pe de o parte, şi la
temeinicia pornirii procesului penal, pe de altă parte, astfel încât să se
mărească răspunderea acestor organe pentru consecinţele, de orice fel, ale
activităţii pe care o desfăşoară".
Judecătoria Tulcea apreciază că dispoziţiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedură
penală sunt conforme cu Constituţia.
In conformitate
cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere
ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 224 alin. 3 din Codul de
procedură penală, dispoziţii care au următorul cuprins: „Procesul-verbal prin care se constată
efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă".
Autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că acest text din Codul de procedură penală contravine
art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, se constată că prevederile de lege criticate au
mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, tot prin raportare la
art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare. Astfel, prin Decizia nr.
124 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 466 din 15 august 2001, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate,
prilej cu care a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 din
Codul de procedură penală, „Procesul penal se desfăşoară atât în cursul
urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute
de lege". Art. 224 din Codul de procedură penală reglementează
posibilitatea efectuării unor acte premergătoare începerii procesului penal.
Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal şi,
într-adevăr, pentru această fază nu este reglementată asigurarea exercitării
dreptului la apărare. Este de observat însă că, potrivit prevederilor art. 224
alin. 1 din Codul de procedură penală, actele premergătoare se efectuează „în
vederea începerii urmăririi penale".
Inceperea urmăririi penale se dispune, de principiu, in
rem, atunci când există date cu privire la săvârşirea
unei infracţiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedură
penală, potrivit căruia "Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din
modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale,
când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate
nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii
penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit.b1)". Inceperea urmăririi penale se dispune in personam numai dacă, în acelaşi timp, există suficiente date şi cu privire
la persoana autorului infracţiunii.
Totodată, alin. 3 al art. 224 din
Codul de procedură penală prevede că „Procesul-verbal prin care se constată
efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă".
Rezultă deci că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat în
textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace
de probă în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedură penală şi care
să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracţiunii.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a
reţinut că efectuarea în practică, în cadrul actelor premergătoare, a unor acte
specifice urmăririi penale, în scopul eludării garanţiilor procesuale asigurate
persoanelor implicate într-o urmărire penală, în speţă a dreptului la apărare,
aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauză,
chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de aplicare şi respectare a legii,
care nu intră sub incidenţa contenciosului constituţional.
De asemenea, prin Decizia nr. 141
din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a
reţinut că „garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara
procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu
are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către
organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii
urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşării procesului
penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal şi se efectuează
tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea
procesului penal". S-a mai reţinut că, deşi, „în conformitate cu
prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care
se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă,
dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încălcat,
pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probă."
Intrucât nu au intervenit elemente
noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia
şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Faţă de cele arătate, în temeiul
art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Constantin Mocanu în Dosarul nr. 2.232/2005 al
Judecătoriei Tulcea. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa
publică din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu