DECIZIE   Nr. 1129 din 23 septembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 311 alin. (2) teza a doua din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 772 din 18 noiembrie 2010

Augustin Zegrean                           - preşedinte

Aspazia Cojocaru                           -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Lăzăroiu                                -judecător

Mircea Ştefan Minea                      -judecător

Iulia Antoanella Motoc                    - judecător

Ion Predescu                                  -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Tudorel Toader                               -judecător

Valentina Bărbăţeanu                     - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 311 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Oraşului Popeşti Leordeni în Dosarul nr. 49.876/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dragoş Cârnu, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, arătând că sintagma „în condiţiile legii" cuprinsă în textul art. 129 din Constituţie nu poate avea semnificaţia lipsei căilor de atac, întrucât ar lăsa fără obiect de reglementare textul constituţional, iar legiuitorul ar putea interveni în orice materie şi ar putea suprima căile de atac existente. Precizează că, în ceea ce priveşte textul de lege criticat, celeritatea ar trebui realizată prin maniera de organizare a proceselor, nu prin eliminarea căilor de atac, susţinând că este neconstituţională imposibilitatea contestării hotărârilor de validare a mandatelor consilierilor locali. In plus, arată că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 311 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 este imposibil de respectat în practică.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 101/2009. Consideră că textul de lege criticat reprezintă o normă de procedură, a cărei edictare constituie opţiunea legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 49.876/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 311 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Oraşului Popeşti Leordeni într-un recurs formulat într-o cauză de contencios administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece lipseşte justiţiabilul de posibilitatea folosirii căii de atac a recursului. Constituţia reglementează, la art. 129, dreptul la folosirea căilor de atac, deci implicit existenţa acestora, şi nu lipsa lor, legiuitorul având deci o obligaţie pozitivă de reglementare. Totodată, acest tratament juridic este discriminatoriu faţă de cel aplicabil celorlalte subiecte de drept, care, tot în materia contenciosului administrativ, dar în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, beneficiază de calea de atac a recursului.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dreptului de acces la justiţie, de vreme ce, în virtutea principiului egalităţii, la situaţii diferite se justifică un tratament juridic diferit. Totodată, precizează că legea fundamentală nu consacră un principiu al dublului grad de jurisdicţie, ci „folosirea căilor de atac în condiţiile legii". De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, prin deciziile nr. 101/2009 şi nr. 562/2009.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 311 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, introduse prin art. III pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2008 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, care au următorul conţinut:

- Art. 311 alin. (2): „(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile. In acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 21 - „Accesul liber la justiţie" şi art. 129 - „Folosirea căilor de atac". Prin intermediul art. 20 din Constituţie, este invocat şi art. 13 - „Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 - „Interzicerea generală a discriminării"  din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 311 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, concretizat, de exemplu, prin Decizia nr. 101 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a constatat că textul de lege criticat este constituţional, întrucât caracterul definitiv şi irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în prima instanţă nu reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie al persoanei interesate şi nici a dreptului la un proces echitabil. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere cele statuate prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în sensul că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege, astfel că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Totodată, Curtea a observat că dispoziţiile art. 311 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 reglementează procedura de contestare în justiţie a hotărârilor consiliilor locale privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier local, având în cele din urmă ca finalitate declararea ca legal constituit a consiliului local, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului. Intregul proces de alegere şi de constituire a autorităţilor publice locale este caracterizat prin celeritate şi tocmai aceasta este şi raţiunea pentru care dispoziţiile art. 311 din Legea nr. 215/2001 stabilesc termene scurte, imperative, pentru depunerea la instanţă a contestaţiei şi pentru soluţionarea acesteia. Textul de lege criticat prevede o excepţie de la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile şi conferă caracter definitiv şi irevocabil hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, fără ca aceasta să constituie însă o încălcare a accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil. In plus, Curtea a observat că dreptul la două grade de jurisdicţie, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este un drept specific materiei penale, nefiind aplicabil unui domeniu special cum este cel electoral.

Prin urmare, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei prin raportare la prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dat fiind că nici textul invocat şi niciun alt text din Convenţie nu prevăd decât accesul la un tribunal, iar nu obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, nu se poate primi susţinerea privind încălcarea art. 129 din Constituţie, care nu prevede obligativitatea instituirii căilor de atac în toate cazurile, ci folosirea de către părţi şi de Ministerul Public a căilor de atac stabilite prin lege.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici susţinerea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalităţii, nefiind relevate elemente care să fie de natură să conducă la o discriminare a anumitor subiecţi de drept în raport cu alţii.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea soluţiei pronunţate prin deciziile menţionate, atât aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 311 alin. (2) teza a doua din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Oraşului Popeşti Leordeni în Dosarul nr. 49.876/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu