DECIZIE Nr.
1128 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, ale art. VII din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor
aspecte financiare în sistemul justitiei si ale art. 7 alin. (1) lit. h) din
Ordonanta Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat
pe anul 2008
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 776 din 19 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale
art. VI alin. (1) teza întâi şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului
nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008",
excepţie ridicată de Tribunalul Bacău, prin preşedinte, în Dosarul nr.
8.777/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei, arătând că textele de lege au avut o aplicabilitate
temporară, limitată la anul 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.777/2/2009, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor „art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza
întâi şi art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind
stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul
justiţiei şi ale art. 7 lit. h) din Ordonanţa Guvernului
nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008". Excepţia a fost ridicată de Tribunalul Bacău, prin preşedinte, într-o
cauză de contencios administrativ având ca obiect „refuz acordare
drepturi".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că cele trei acte normative criticate reglementează în
moduri diferite anumite raporturi social-financiare cu acelaşi obiect, fiind de
natură să încalce principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.
Astfel, se arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege examinate sunt
neconstituţionale, deoarece, potrivit acestora, fondurile care se colectează
din taxele judiciare de timbru, din impozitarea onorariilor notarilor, ale
executorilor judecătoreşti şi ale avocaţilor - deci din activităţi desfăşurate
în aria justiţiei, se fac venit la bugetul de stat; or, acestea ar trebui
colectate într-un fond special (după modelul bugetului asigurărilor sociale de
stat sau al asigurărilor pentru şomaj) şi constituite ca venit la Ministerul
Justiţiei. Modul în care, în prezent, este reglementată colectarea şi
gestionarea respectivelor sume nu asigură o reală finanţare a activităţii
judecătoreşti şi nici nu rezolvă situaţia „destul de ambiguă a independenţei
financiare a autorităţii judecătoreşti", aceasta fiind subordonată prin
constrângere financiară faţă de puterea executivă. Se mai arată că prevederile
art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt imposibil de
pus în practică, întrucât ordonatorii principali de credite (Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - pentru propria activitate, Ministerul Justiţiei - pentru
curţile de apel, tribunale şi, prin acestea, pentru judecători, Consiliul
Superior al Magistraturii - pentru propria activitate şi Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - pentru parchete) nu cunosc cuantumul
sumelor colectate la bugetul statului şi, ca atare, nu pot solicita introducerea
modificărilor, în fapt sumele încasate fiind total aleatorii şi imposibil de
previzionat.
In sfârşit, se relatează situaţia concretă a autorului
excepţiei - Tribunalul Bacău -, care este restant cu 40% din sumele datorate
barourilor pentru oficiile în materie penală, pentru expertizele dispuse de
instanţă (ceea ce determină întârzierea soluţionării cauzelor), precum şi
pentru plata furnizorilor de utilităţi şi servicii, ce somează instituţia cu
întreruperea acestora. Se mai arată că va fi imposibil de dat curs cererilor de
ajutor public judiciar şi asistenţă judiciară.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază, mai
întâi, că textele de lege criticate pot constitui obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, deoarece actele normative ce le cuprind nu au fost
abrogate expres. Arată apoi că acestea nu încalcă principiul separaţiei
puterilor, întrucât, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării
veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă,
iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile
odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor
în ordinea prevăzută în buget. Totodată, precizează că faptul că o normă
criticată nu poate fi pusă în practică nu constituie o încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului
puterilor în stat, „ci reprezintă un aspect de punere în executare a normelor,
prin găsirea celor mai bune metode şi mijloace de colaborare".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale,
nefiind încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. In
cauză este vorba despre principiul realităţii bugetare sau al neafectării
veniturilor bugetare, necesităţile practice ale execuţiei bugetare demonstrând
că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea
realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit. In plus,
independenţa financiară a justiţiei nu este determinată de existenţa unui anume
titular însărcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existenţa unor alocaţii
bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor.
Totodată, Avocatul Poporului observă că modificarea textelor de lege criticate,
în sensul dorit de autorul excepţiei, nu constituie atribuţia Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile „art.
51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public
judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi şi art. VII din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7
lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea
bugetului de stat pe anul 2008."
Analizând conţinutul acestor
reglementări, Curtea constată următoarele:
- dispoziţiile art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 327 din 25 aprilie 2008, modifică prevederile art.
26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare. Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de
modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în
vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare
de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de
bază", rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru. Acestea au
fost modificate, mai întâi, prin art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar apoi prin
articolul unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, astfel că,
în prezent, dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 au următorul
conţinut:
Art. 26 alin. (1): „(1) O
cotă de 15% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile
avocaţilor, ale notarilor publici şi ale executorilor judecătoreşti se
constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprinde distinct în bugetele de
venituri şi cheltuieli ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti,
ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, respectiv ale Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, astfel:
a) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de
venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti,
din care 50% va fi folosită pentru finanţarea sistemului de ajutor public
judiciar şi a sistemului de asistenţă juridică, iar 20% va avea ca destinaţie
cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente;
b) o cotă de 10% va
fi cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli al Consiliului Superior al
Magistraturii şi va fi folosită pentru asigurarea pregătirii profesionale a
judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi a personalului
din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul
Naţional al Magistraturii şi, respectiv, Şcoala Naţională de Grefieri, precum
şi pentru cheltuieli de investiţii şi cheltuieli
curente;
c) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de
venituri şi cheltuieli al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri
şi cheltuieli al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
având ca destinaţie cheltuieli de investiţii şi cheltuieli curente.";
- dispoziţiile art. VI alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 462 din 20 iunie
2008, se referă, de asemenea, la aceleaşi prevederi ale art. 26 alin. (1) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi au fost modificate
prin acelaşi art. unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009 de aprobare a ordonanţei de
urgenţă. Ca atare, textul de lege criticat are, în prezent, acelaşi conţinut
redat anterior, şi anume dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru;
- în ceea ce priveşte
prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind
stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
acestea au fost, de asemenea, modificate prin articolul unic pct. 7 din Legea
nr. 76/2009, astfel că, în prezent, au următorul conţinut: „Se autorizează
Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de
credite, să introducă modificările rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. VI în volumul şi structura bugetului
de stat, a bugetelor locale şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului
Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie şi Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul
2008.";
- în sfârşit, dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. h) din
Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat
pe anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 şi
551 bis din 22 iulie 2008, prevăd următoarele: „(1) In structura bugetului de stat şi bugetelor ordonatorilor principali de credite aprobate pe
anul 2008 se efectuează următoarele modificări: (...) h) Ministerul Justiţiei
introduce la capitolul «Ordine publică şi siguranţă naţională», la titlul
«Bunuri şi servicii», articolul «Ajutor public judiciar» cu sume care se
asigură prin redistribuire în cadrul aceluiaşi titlu, pentru finanţarea
sistemului de ajutor public judiciar şi a sistemului de asistenţă
juridică."
In concluzie, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 26 alin.
(1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. VII din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7
alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la
rectificarea bugetului de stat pe anul 2008.
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat,
reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că nu poate reţine critica referitoare la contrarietatea dintre
prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. In cauza de
faţă, Curtea observă că textul de lege criticat din Legea nr. 146/1997 nu este
de natură să conducă la o intruziune a activităţii executivului în
prerogativele autorităţii judecătoreşti. Autorii excepţiei nici nu critică, de
fapt, textul în sine, ci faptul că acesta este inaplicabil prin interpretarea
coroborată cu prevederile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
75/2008.
De altfel, prin Decizia nr. 901
din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Curtea a
constatat că „ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului stabilirea surselor de
finanţare ale fiecărei categorii de buget în parte". Totodată, Curtea a
reţinut că, „potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării
veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă,
iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile
odată intrate în buget se depersonalizează şi servesc la efectuarea
cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de
necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare
iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la
cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun". Cu acelaşi
prilej, Curtea a mai arătat după cum urmează: „Astfel, calificarea unor surse
de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie
de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai
în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol,
ceea ce, în speţă, nu este cazul."
Referitor la dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. h) din
Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat
pe anul 2008, Curtea constată că excepţia având acest obiect este inadmisibilă,
urmând să fie respinsă ca atare. în acest sens, Curtea observă că, potrivit
principiului constituţional al anualităţii bugetului de stat, instituit prin
art. 138 din Constituţie, aceste prevederi şi-au încetat aplicabilitatea odată
cu încheierea exerciţiului anului bugetar corespunzător perioadei de
reglementare a Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 şi nr. 902 bis din 31
decembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, mai exact la data
de 31 decembrie 2008. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, potrivit cărora Curtea se pronunţă asupra constituţionalităţii
unei dispoziţii în vigoare, excepţia este inadmisibilă.
De asemenea, aceeaşi soluţie se impune în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. VII
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei. Aceasta,
deoarece textul criticat are în vedere modificări în volumul şi structura unor
bugete aferente anului 2008. Este vorba despre bugetul de stat, bugetele
locale, bugetele Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti,
Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate
corespunzătoare anului 2008. Aşadar, pentru aceleaşi considerente, rezultate
din caracterul temporar al aplicabilităţii acestora, şi excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de
Tribunalul Bacău, prin preşedinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curţii de
Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei şi ale art. 7 alin.
(1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea
bugetului de stat pe anul 2008, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu