DECIZIE Nr.
1128 din 10 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 alin. 5 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 679 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul
penal, excepţie ridicată de Petru Apetrei şi Ana Apetrei în Dosarul nr.
2.435/40/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.435/40/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 din Codul de procedură penală şi art. 215 alin. 1, 2 şi
5 din Codul penal.
Din notele scrise depuse la dosar pentru motivarea
excepţiei reiese însă că autorii acesteia invocă neconstituţionalitatea
dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal.
Excepţia fost ridicată de Petru Apetrei şi Ana Apetrei
cu ocazia soluţionării recursurilor declarate împotriva Deciziei penale nr. 6
din 21 ianuarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate aduc
atingere prevederilor constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3), art. 23
alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h), precum şi art. 7 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, In acest sens,
arată că dispoziţiile art. 146 din Codul penal, care definesc noţiunea „consecinţe
deosebit de grave", nu întrunesc cerinţele de claritate,
accesibilitate şi previzibilitate. De asemenea, consideră că principiul
legalităţii pedepsei „trebuie extins şi la situaţiile, aşa cum este în cazul de
faţă, când o pedeapsă stabilită pentru o infracţiune este excesivă faţă de
gradul de pericol social al faptei, de obiectul şi valoarea relaţiei sociale
ocrotite." Astfel, „nu este echitabil ca autorul infracţiunii de
înşelăciune să fie sancţionat ca şi autorul infracţiunii de omor".
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
reiese din concluziile scrise depuse de autori la dosarul instanţei
judecătoreşti, îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din
Codul penal, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 146: „Prin consecinţe deosebit de grave se
înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit
de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre
unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.
"\
- Art. 215 alin. 5: „Inşelăciunea care a avut
consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani
şi interzicerea unor drepturi."
Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii acestor texte de lege în raport cu prevederile
constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind principiul legalităţii şi ale art. 73
alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legii organice. De
asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, cu raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi cu motivare similară,
prin Decizia nr. 1.051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, statuând că acestea sunt
constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că art. 146 din Codul penal
cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul
expresiei „consecinţe deosebit de grave". Această reglementare este
necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit
de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor
infracţiuni.
Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată şi
critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din
Constituţie, deoarece aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai
în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce
priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în materia dreptului
substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din
cel al art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor
Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului
echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale,
spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din
Constituţie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece
infracţiunea de înşelăciune este reglementată în Codul penal, lege organică în
deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind
previzibilitatea şi accesibilitatea normei penale şi la încălcarea principiului
legalităţii incriminării, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu
contravin normelor constituţionale şi nici celor ale art. 7 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci,
dimpotrivă, prin explicarea conţinutului noţiunii „consecinţe deosebit de
grave"'in art. 146 din Codul penal se asigură caracterul de
previzibilitate şi accesibilitate al normei juridice penale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal, excepţie ridicată
de Petru Apetrei şi Ana Apetrei în Dosarul nr. 2.435/40/2005 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman