DECIZIE Nr.
1123 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii si ale art. 3041 din Codul de procedur? civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean- preşedinte
Aspazia Cojocaru- judecător
Acsinte Gaspar Petre - judecător
Lăzăroiu Mircea - judecător
Ştefan Minea- judecător
Iulia Antoanella Motoc- judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan- judecător
Tudorel Toader- judecător
Marieta Safta- magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel Pasca,
Adina Felicia Muntean, Otilia Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dădu, Emilian
Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu Popa, Gheorghe Cricovean, Adina Cornelia
Coman, Florin Florea, Marin Nicolae Boncuţiu, Gheorghe Sunzuiană si, respectiv,
Nicolae Dogar în dosarele nr. 4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr.
4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr. 5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr.
3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr. 5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr.
4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr. 5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008 şi
nr. 5.583/107/2008 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de
muncă şi asigurări sociale, excepţii care fac obiectul dosarelor nr.
679D/2010-693 D/2010 ale Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea
de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr.
679D/2010- 693D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 680D/2010- 693D/2010 la Dosarul nr. 679D/2010,
care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele: Prin încheierile din 28 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr.
4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr. 4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr.
5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr. 3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr.
5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr. 4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr.
5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008, şi Incheierea din 1 februarie 2010,
pronunţată în Dosarul nr. 5.583/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură
civilă, excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel
Pasca, Adina Felicia Muntean, Otilia Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dădu,
Emilian Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu Popa, Gheorghe Cricovean, Adina
Cornelia Coman, Florin Florea, Marin Nicolae Boncuţiu, Gheorghe Sunzuiană şi,
respectiv, Nicolae Dogar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile art. 287 din Legea nr.
53/2003 angajatorii sunt discriminaţi şi defavorizaţi în raport cu angajaţii,
însă, în mod paradoxal, şi angajatul poate fi discriminat atunci când
majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului şi la justa
soluţionare a cauzei se află la angajator, dar acesta nu le depune în faţa
instanţei, care va pronunţa o soluţie greşită. Se arată că intervalul de timp
dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt
pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de
sarcina probei care îi revine, conchizându-se că din nou poate interveni
aceeaşi situaţie paradoxală în care cel discriminat va fi angajatul. Se arată
în acest sens că, dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi de
înfăţişare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea
probaţiunii, ceea ce înseamnă că angajatul nu va putea propune probe în
combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în
termenul prevăzut de lege. Prin urmare, angajatul nu va beneficia de dreptul la
un proces echitabil.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, se
arată că acestea creează o diferenţă între cei care pot folosi, în cursul
proceselor în care sunt părţi, şi calea de atac a apelului şi cei care pot
introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deşi art. 304 din Codul de
procedură civilă enumera motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita
calea de atac a recursului, art. 3041 din acelaşi cod prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi
atacată cu apel, instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele şi nu
prin limitare la cele menţionate în art. 304.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 287 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
potrivit cărora „Sarcina probei în conflictele de muncă revine
angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la
prima zi de înfăţişare".
De asemenea, formează obiect al excepţiei şi
dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, care prevăd că „Recursul
declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu
apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa
putând să examineze cauza sub toate aspectele".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu aceleaşi
prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 82 din 5
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea,
respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile criticate sunt norme care
stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării
probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă.
Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a
legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi
urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă.
Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil
atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau
alta. Astfel, „salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de
muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită
justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat.
Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente
pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor
părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia
acestuia de a prezenta aceste probe".
De altfel, Curtea a statuat în mod constant că
reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită
prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui
drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin
instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia,
ci doar o modalitate
eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de
drepturi, în egală măsură ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege
criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, absenţa lui
prelungind starea de conflict dintre angajat şi angajator, ceea ce ar genera o
stare de incertitudine în ceea ce priveşte raporturile de muncă, afectând
astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze.
Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă
în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea şi defavorizarea
angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi
reţinută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.
Asupra dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă,
instanţa constituţională s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2
mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reţinând că
„justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a
caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente
între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în
care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub
toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima
instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de
jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret
şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel.
In situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului,
apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă
judecăţii. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al
judecătorului, conform căruia instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate
mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în
cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul
pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor
o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea
tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată şi argumentele
pe care aceasta s-a fondat îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă,
excepţie invocată de Maria Botoacă, Dorel Pasca, Adina Felicia Muntean, Otilia
Avram, Mariana Dreghiciu, Iulia Dădu, Emilian Ursu, Gheorghe Sturza, Silviu Puiu
Popa, Gheorghe Cricovean, Adina Cornelia Coman, Florin Florea, Marin Nicolae
Boncutiu, Gheorghe Sunzuiană si, respectiv, Nicolae Dogar în dosarele nr.
4.399/107/2008, nr. 5.082/107/2008, nr. 4.985/107/2008, nr. 5.568/107/2008, nr.
5.066/107/2008, nr. 6.280/107/2008, nr. 3.346/107/2008, nr. 4.989/107/2008, nr.
5.579/107/2008, nr. 5.022/107/2008, nr. 4.987/107/2008, nr. 5.597/107/2008, nr.
5.069/107/2008, nr. 5.103/107/2008 şi nr. 5.583/107/2008 ale Curţii de Apel
Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 23 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta