DECIZIE Nr.
1119 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 1 alin. 2 cu referire la art.
332 alin. 4 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 776 din 19 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 2 cu referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein
Săli, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea în Dosarul'nr. 441/36/2008 al Curţii de
Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr.1.879D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Săli, Traian Vasea şi
Mihăiţă Vasea în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.240D/2008 şi nr. 1.879D/2008,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Magistratul-asistent referă faptul că autorii excepţiei
Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea au depus concluzii scrise în Dosarul nr. 1.879
D/2008, prin care arată că nu se impune conexarea dosarelor, întrucât obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cele două cauze nu este
identic.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea
dosarelor.
Curtea, deliberând, după examinarea dosarelor înaintate
de instanţele de judecată în faţa cărora au fost ridicate cele două excepţii de
neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.879 D/2008 la Dosarul nr. 1.240 D/2008, care
a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele
de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 aprilie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 441/36/2008, Curtea de Apel Constanţa -
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 2 în referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban,
Usein Săli, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea.
Prin Incheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.199/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Marian
Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Săli, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate asemănătoare în dosarele conexate, se
susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă liberul acces la
justiţie şi creează o situaţie discriminatorie, prin aceea că prevăd
posibilitatea exercitării recursului numai împotriva hotărârii prin care instanţa
se desesizează. Astfel, se ajunge la situaţia inechitabilă ca anumite încheieri
de şedinţă pronunţate de către instanţe să poată fi supuse controlului judiciar
al instanţei superioare, prin exercitarea căii de atac a recursului, în termen
util, cu respectarea principiului liberului acces la justiţie şi în condiţii de
egalitate, în timp ce alte asemenea încheieri să nu poată beneficia de acelaşi
regim juridic. Se încalcă astfel, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul
egalităţii de arme, „prin limitarea drepturilor inculpatului de a formula
recurs, în condiţii de egalitate în faţa legii cu Ministerul Public",
fiind creată o situaţie de inferioritate între părţi şi Ministerul Public,
deoarece, în cazul în care instanţa de judecată respinge cererea de restituire
a cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale, părţile interesate
nu au deschisă calea de atac a recursului. In opinia autorilor excepţiei,
restrângerea prin aceste dispoziţii legale a dreptului celorlalte părţi
interesate de a folosi calea de atac a recursului nu poate fi justificată prin
prisma unor argumente legale de ordin procesual, fiind în contradicţie cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
legale criticate nu sunt contrare normelor constituţionale invocate.
Tribunalul Constanţa
- Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate
nu sunt contrare normelor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu prevăd
privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna
dintre părţile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la
justiţie şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate
în aceeaşi situaţie juridică. Se arată, totodată, că stabilirea condiţiilor de
exercitare a căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură
penală, având următorul cuprins:
- art. 332 alin. 4: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, si de la comunicare, pentru cei lipsă."'
- art. 3851 alin. 2: „Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau
decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate
separat cu recurs."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20
privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind
accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art.
124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea căilor de
atac, cu raportare la art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un
proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în
raport de aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi faţă de critici similare.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, Decizia nr. 285 din 11 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 554 din 15 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 423 din 5 iunie 2008, Curtea a statuat, pentru
considerentele acolo reţinute, că art. 332 alin. 4 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură
penală sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 2 cu referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian
Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Săli, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea în Dosarul
nr. 441/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze
penale cu minori şi de familie şi, respectiv, în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al
Tribunalului Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta