DECIZIE Nr.
1118 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. H 1) din Legea nr.
393/2004 privind Statutul alesilor locali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 249/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali", excepţie ridicată de Marius Spânu în Dosarul nr. 1.064/99/2008 al
Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
indicând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23
aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.064/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia
comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 249/2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali".
Excepţia a fost ridicată de Marius Spânu într-o acţiune
de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotărâri a
Consiliului Judeţean Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia
respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 120 care
reglementează principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121
alin. (2) şi art. 122 alin. (2) cu referire la consiliile locale şi consiliile
judeţene, precum şi art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la alegeri
libere.
In acest sens, se susţine că dispoziţiile art. 9 alin.
(2) lit. h1) din
Legea nr. 393/2004, prin care s-a introdus o nouă cauză de încetare de drept a
mandatului de consilier local sau de consilier judeţean, înaintea expirării
duratei normale a acestuia, constând în pierderea calităţii de membru al
partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă
a fost ales, contravin
principiului autonomiei locale prin aceea că permit şi recunosc partidelor politice
dreptul de a interveni în administraţia locală, dându-le acestora puterea de a
exclude, în mod arbitrar, consilieri aflaţi în exercitarea mandatului obţinut
în urma votului liber exprimat, exercitat în numele şi în interesul
colectivităţii. O altă consecinţă contrară art. 121 alin. (1) şi art. 122 alin.
(2) din Constituţie constă în modificarea componenţei unei instituţii alese
prin vot, în afara unui nou proces electoral. Includerea şi excluderea unor
membri, condiţiile şi mecanismul pentru luarea unor decizii ale autorităţilor
administraţiei locale nu mai sunt determinate de lege, ci depind de deciziile
adoptate de un partid politic, fiind astfel nesocotit şi principiul supremaţiei
legilor şi a Constituţiei, consacrat de art. 1 alin. (5) din aceasta. Mai mult,
mandatul reprezentativ se transformă într-un mandat imperativ, fiind lovit de
nulitate absolută, potrivit art. 69 alin. (2) din Constituţie.
In sprijinul susţinerilor sale, potrivit cărora
prevederile legale criticate încalcă şi dreptul la alegeri libere, reglementat
de art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, drept ce include şi dreptul exercitării unui
mandat efectiv de către candidatul ales de electorat, autorul excepţiei invocă
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, de exemplu
cauzele Matthew împotriva Regatului Unit, Labita
împotriva Italiei şi Castells
contra Spaniei.
In final, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiilor
legale criticate le lipseşte claritatea, precizia, previzibilitatea şi
predictibilitatea, fiind în contradicţie, prin modul de redactare, cu cerinţele
Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios
administrativ apreciază că dispoziţiile legale
criticate sunt constituţionale, indicând în acest sens Decizia nr. 915/2007 a
Curţii Constituţionale. Apreciază, în plus, că prevederile constituţionale
invocate nu au legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
referindu-se doar la principiile de bază ale autonomiei publice locale şi
modalitatea de realizare a acesteia. De altfel, art. 3 din Protocolul nr. 1 la
Convenţie, invocat, vizează aspecte ce ţin de garantarea colectivă a
drepturilor electorale şi nu de durata mandatului aleşilor locali.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. hi) din Legea nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali sunt constituţionale. Instituirea prin lege a
condiţiilor şi limitelor reglementate nu este de natură a încălca dreptul de a
fi ales, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili modalităţile şi
condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Totodată, textul de lege
criticat este în deplină concordanţă cu principiul obligativităţii respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. In ceea ce priveşte invocarea
art. 120, art. 121 alin. (2) şi a art. 122 alin. (2) din Legea fundamentală, se
apreciază că nu sunt
incidente în cauză, deoarece acestea se referă la principiile constituţionale
care guvernează organizarea şi funcţionarea administraţie publice locale.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004.
Textul legal criticat a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 249/2006
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 554 din 27 iunie
2006, şi are următorul conţinut:
„(2) Calitatea de consilier local sau de consilier
judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului,
în următoarele cazuri: (...)
h1)
pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei
minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales."
Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la
obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art.
120 care reglementează principiile de bază ale administraţiei publice locale,
art. 121 alin. (2) şi art. 122 alin. (2), cu referire la consiliile locale şi
consiliile judeţene. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 3 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, intitulat „Dreptul la
alegeri libere".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că prin mai multe decizii s-a pronunţat asupra constituţionalităţii
textului de lege ce formează obiectul prezentei excepţii, constatând că acesta este în deplină
concordanţă cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Astfel, prin Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007, Curtea a reţinut, în esenţă, că
prevederile art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul
aleşilor locali au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor
locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul
administraţiei publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum
aceasta a rezultat din voinţa electoratului, fără a contraveni astfel
exigenţelor normelor fundamentale. De asemenea, prin Decizia nr. 1.167 din 11
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, instanţa de
contencios constituţional a statuat că introducerea acestui nou caz de încetare
a mandatului de consilier local este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin.
(2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea
şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, fără ca prin aceasta să fie
încălcat dreptul de a fi ales, reglementat de art. 37 din Legea fundamentală.
Prin Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi nici art. 69 din Constituţie, mandatul
reprezentativ caracterizând statutul senatorilor şi al deputaţilor, consilierii
locali sau judeţeni şi parlamentarii fiind supuşi unor reguli distincte,
specifice fiecăreia dintre aceste două categorii.
Curtea constată că, faţă de natura criticilor de
neconstituţionalitate examinate de aceasta cu prilejul soluţionării excepţiei
de neconstituţionalitate prin deciziile sale anterioare, în prezenta cauză nu
au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenţei
la care s-a făcut referire, astfel că atât soluţia, cât şi considerentele ce au
stat la baza acesteia se impun a fi menţinute şi în această cauză.
In plus, în acest dosar, autorul excepţiei invocă şi
prevederile art. 120, art. 121 şi ale art. 122 din Constituţie, referitoare la
principiile de bază ale administraţiei publice locale, norme care, însă, nu au
incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie
ridicată de Marius Spânu în Dosarul nr. 1.064/99/2008 al Tribunalului Iaşi -
Secţia comercială şi contencios administrativ.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi