DECIZIE Nr.
1117 din 27 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 409 din Codul de procedura civila,
art. 55 alin. (1) si (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art.
155 din Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 62 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 409 din Codul de procedură civilă,
art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art.
155 din Codul muncii, excepţie ridicată de Vasile Petrilă în Dosarul nr.
13.121/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VN-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este dedusă dintr-o omisiune
a acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 13.121/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti -Secţia a VII-a civilă pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 409
din Codul de procedură civilă, art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal şi art. 155 din Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată în recursul împotriva unei
sentinţe civile pronunţate într-o acţiune în răspundere patrimonială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în
măsura în care permit urmărirea de către creditori şi a sporurilor la salariu
cu caracter nepermanent, care au o afectaţiune specială, fiind destinate
refacerii capacităţii de muncă a salariaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
deoarece autorul excepţiei critică omisiunea legiuitorului de a excepta de la
urmărire sporurile salariale nepermanente, iar Curtea Constituţională nu are competenţa să
modifice legea în sensul dorit de acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât priveşte o
omisiune de reglementare.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece legiuitorul este
abilitat să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această
necesitate, componenţa veniturilor salariale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 409 din Codul de procedură civilă, art. 55 alin.
(1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 155 din Codul
muncii, având următorul conţinut:
Art. 409 din Codul de procedură civilă:
„(1)Salariile şi alte venituri periodice realizate
din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte
sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării
mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:
a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele
datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;
b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
(2)Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi
sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului,
indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede
altfel.
(3)Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se
plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă
ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim
net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din
acest cuantum.
(4)Ajutoarele pentru incapacitate temporară de
muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului
individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele
cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume
datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea
daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune
altfel.
(5)Urmărirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va
putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.
(6)Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se eliberează sau se distribuie
potrivit art. 562 şi următoarele.
(7)Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru
copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de
maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat,
diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială,
stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de
datorii."
Art. 55 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal:
(1)Sunt considerate venituri din salarii toate
veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară
o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut
special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de
denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate temporare de muncă.
(2)In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca
urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b)indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca
urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;
c)drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile,
primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar,
acordate potrivit legii;
d)indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din
profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale,
societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice
locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
e)sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;
f)sumele primite de reprezentanţii în adunarea
generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de
direcţie şi în comisia de cenzori;
g)sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h)indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul
valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;
i)sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de
alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori
nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j)indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din
profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit
actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială
ori asimilate salariilor."
Art. 155 din Codul muncii: „Salariul
cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte
adaosuri."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică,
art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 41 alin. (2) referitor
la protecţia socială a muncii.
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate de
autorul excepţiei nu contravin în niciun fel prevederilor constituţionale
invocate.
De altfel, critica formulată în motivarea excepţiei se
referă la faptul că legiuitorul nu a înţeles să excepteze de la urmărirea de
către creditori a sporurilor salariale cu afectaţiune specială, altfel spus, o
omisiune legislativă.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la
care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Aşa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 409 din Codul de
procedură civilă, art. 55 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal şi art. 155 din Codul muncii, excepţie ridicată de Vasile Petrilăîn
Dosarul nr. 13.121/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VN-a civilă
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan Vida
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu