DECIZIE Nr.
1116 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 703 din 21 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 649/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 649/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca
obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal
criticat încalcă art. 21 şi art. 24 din Constituţie, întrucât nu permite
instanţei de judecată să se pronunţe asupra legalităţii tuturor actelor şi
operaţiunilor care au stat la baza emiterii unui act administrativ unilateral
prin care autorul excepţiei a fost sancţionat disciplinar.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, contrar art.
29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu'şi-a exprimat opinia cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate formulată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii
şi la faptele pe care se întemeiază."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că instanţa constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri cu
privire la constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate în raport cu
critici similare. Spre exemplu, prin Decizia nr. 247 din 19 februarie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie
2009, şi Decizia nr. 1.110 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea
Constituţională a statuat că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art.
21 din Constituţie, întrucât „revizuirea este o cale extraordinară de atac,
fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de
procedură civilă. Raţiunea reglementării instituţiei revizuirii se întemeiază
tocmai pe recunoaşterea de către legiuitor a situaţiei că şi o hotărâre
judecătorească poate fi greşită, nu neapărat din motive imputabile instanţei de
judecată, ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia.
Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot
sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de
legiuitor, şi anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, Curtea
observă că aceasta nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază
procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauză trebuie
să lămurească şi aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a
admiterii revizuirii.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 326 alin. 1
din Codul de procedură civilă că cererea de revizuire se judecă potrivit
dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 112 din
Codul de procedură civilă) nu poate fi înţeles în sensul că ne aflăm din nou
într-o fază iniţială proprie cererii de chemare în judecată, această prevedere
precizând doar în mod clar cadrul procesual.
Curtea reţine că, în timp ce
acţiunea iniţială urmăreşte realizarea unui drept al reclamantului bazat pe
motivele de fapt şi de drept, cererea de revizuire urmăreşte reformarea
hotărârii definitive şi irevocabile, tocmai pentru motivele prevăzute de art.
322 din Codul de procedură civilă.
De altfel, judecarea revizuirii se desfăşoară numai în
cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de
revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază
pe prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă. Cazurile de revizuire
sunt redactate în mod clar, sunt previzibile, precise şi neechivoce, astfel
încât instanţa de judecată are posibilitatea, în mod obiectiv, de a le
interpreta şi aplica; de asemenea, norma legală în cauză, satisfăcând
exigenţele mai sus arătate, permite părţilor să îşi regleze comportamentul
procesual în funcţie de aceasta".
Considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente
noi, care să impună schimbarea jurisprudenţei.
In fine, considerentele enunţate demonstrează
constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate şi în raport cu prevederile
art. 24 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Vasile Nistorîn Dosarul nr. 649/2/2008 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly