DECIZIE Nr.
1115 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 711 din 26 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea
nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir, Valentin George
Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Şraier, Ion Zârnă şi Ezeanu Dorin
Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
comercială.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 411.1/62/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru, Stancu Zamfir,
Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel Şraier, Ion Zârnă şi
Ezeanu Dorin Stanică într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor
declarate împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorul-sindic.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin efectul textului legal criticat, o hotărâre
judecătorească, care, în cazul de faţă, consfinţeşte planul de reorganizare, se
aplică unei persoane străine de cauza în care a fost pronunţată hotărârea, ceea
ce, în final, duce la desfiinţarea totală sau parţială a unui drept din
patrimoniul persoanei respective. într-o atare situaţie se pot regăsi
creditorii ale căror creanţe au luat naştere după votarea planului de
reorganizare sau care la momentul votării planului nu se regăseau în tabelul
creditorilor din culpa administratorului judiciar.
Curtea de Apel Braşov
- Secţia comercială, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu
şi-a formulat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:
„(4) Din momentul publicării, toate părţile
interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de exprimare a
votului."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale
art. 16 privind egalitatea şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.
I. Se observă că la data de 24
noiembrie 2009 cauza în care a fost ridicată această excepţie de
neconstituţionalitate a fost soluţionată prin Decizia nr. 587/Rdin 24 noiembrie
2009. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată la
termenul din 3 noiembrie 2009, însă, în urma aplicării art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 85/2006, instanţa de judecată a decis că nu se impune, odată cu sesizarea
Curţii Constituţionale, suspendarea cauzei şi a continuat judecarea acesteia.
Aplicarea art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 a dat naştere la o asemenea
situaţie, şi nu culpa instanţei de judecată. Această normă legală dă astfel
posibilitatea instanţei de judecată să nu suspende judecarea unei cauze atunci
când sesizează Curtea Constituţională, ceea ce înseamnă că legiuitorul a
acceptat că acest text legal poate duce la învestirea Curţii Constituţionale cu
judecarea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate într-o cauză care
este soluţionată la momentul la care instanţa constituţională se va pronunţa
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate
nu poate fi respinsă ca fiind inadmisibilă pe motiv că nu ar avea legătură cu
soluţionarea cauzei în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
II. Pe fondul cauzei, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 928 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, în raport cu o critică similară de
neconstituţionalitate, a statuat că textul legal criticat consacră o prezumţie
legală care nu încalcă dreptul persoanelor interesate de a avea acces la
justiţie ori dreptul la un proces echitabil. In acest sens, Curtea a invocat
prevederile art. 6, ale art. 7 alin. (1), precum şi ale art. 98 alin. (1) teza
a doua din Legea nr. 85/2006.
In consecinţă, Curtea a reţinut
că, „în cadrul acestor proceduri, părţile interesate nu numai că au acces la
justiţie, dar beneficiază pe tot parcursul desfăşurării procesului de toate
garanţiile menite să le asigure dreptul la apărare, precum şi dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
De asemenea, prevederea că «debitorul va asigura
posibilitatea consultării planului la sediul său» nu restricţionează sub
nicio formă accesul unor creditori lipsiţi de resurse «materiale şi financiare»
la planul de reorganizare, ci este o modalitate legislativă prin care cei
interesaţi pot lua cunoştinţă de plan, fără ca prin aceasta să se creeze un
tratament discriminatoriu între creditori."
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei
menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) teza întâi din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Bivolaru,
Stancu Zamfir, Valentin George Anastasiu, Adrian Dumbravă, Victor-Daniel
Şraier, Ion Zârnăşi Ezeanu Dorin Stanică în Dosarul nr. 411.1/62/2005 al Curţii
de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly