DECIZIE Nr.
1112 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) si art. 8 alin. (7)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 776 din 19 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 8 alin. (7)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Dual" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007 al
Tribunalului Comercial Mureş - Secţia falimente.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate nu încalcă nici unul dintre textele constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Sentinţa nr. 174 din 22 februarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş - Secţia falimente a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3
pct. 1 lit. a) şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dual" - S.R.L. în
cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
faţă de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr.
85/2006 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 45 din
Constituţie, deoarece prevede că neplata unei datorii în termen de 30 de zile
de la scadenţă dă dreptul creditorului de a formula o cerere introductivă de
deschidere a procedurii insolvenţei asupra debitorului, indiferent care ar fi
motivul neachitării datoriei.
Cu referire la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, se apreciază că sunt
încălcate dispoziţiile art. 21, 24, 142 şi 146 din Constituţie, deoarece
legiuitorul recunoaşte judecătorului-sindic atributul de a se pronunţa asupra
sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, în
sensul de a nu dispune suspendarea cauzei.
Tribunalul Comercial Mureş - Secţia falimente apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că, prin mai
multe decizii, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul
constituţionalităţii art. 3 pct.1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 3
pct. 1 lit. a) şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au
următorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a): „In
înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
1. insolvenţă este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci
când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de
unul sau mai mulţi creditori;"
- Art. 8: „[...] (7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în
situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut
obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind
accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45
referitor la libertatea economică, art. 142 şi 146 privind structura şi
atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.138/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, Curtea s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, constatând netemeinicia criticilor
formulate.
Cu acel prilej, s-a reţinut că art. 3 pct. 1 lit. a)
din Legea nr. 85/2006 instituie „o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul
debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă.
Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de
necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei,
principiu recunoscut pentru desfăşurarea raporturilor de drept comercial,
precum şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de
insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces
la documentele debitorului şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale
acestuia [...]." In acest sens, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 126
alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a
stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi
speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită
o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în
neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum,
într-un termen de 30 de zile, şi care, sub imperiul celerităţii specifice
soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale
ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea
acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase,
urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor
debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor
creditorilor."
In legătură cu susţinerile potrivit cărora art.8 alin.
(7) din Legea nr. 85/2006 încalcă prevederile constituţionale ale art. 142
alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale, Curtea s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimiţând
la decizii anterioare ale Curţii, respingând excepţia, s-a reţinut că nu este
încălcat art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi că, prin derogare de la
dispoziţiile art. 29 alin.(5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată
corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei,
asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul
Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică
autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Prin aceeaşi decizie, s-a
mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de
procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. In virtutea
acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii
deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de
la regulile dreptului comun.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In consecinţă, Curtea reţine că nu sunt încălcate
prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat prezumă
insolvenţă ca fiind vădită numai în anumite condiţii, fiind aplicabil în egală
măsură tuturor debitorilor aflaţi în insolvenţă.
Nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 21 şi 24 din
Constituţie, întrucât toate procedurile prevăzute de lege sunt de competenţa
tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, partea
interesată beneficiind de toate drepturile procesuale, inclusiv dreptul la
apărare.
Cât priveşte critica prevederilor legale faţă de art.
45 din Constituţie, Curtea constată că accesul liber la o activitate economică
nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea prin lege a unor limite de
exercitare a activităţilor economice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Dual" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007 al Tribunalului Comercial
Mureş - Secţia falimente.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta