DECIZIE   Nr. 1111 din 8 septembrie 2009

cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 657 din 2 octombrie 2009

Ioan Vida                                      - preşedinte

Nicolae Cochinescu                     -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Claudia Miu                                  - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 841/197/2009 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 8 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 841/197/2009, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trannsbus" - S.A. din Braşov într-o cauză având ca obiect o cerere de somare la plată.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că procedura reglementată de prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată este contrară dispoziţiilor art. 16 şi 57 din Constituţie. Astfel, în cazul contractelor sinalagmatice în care părţile îşi asumă drepturi şi obligaţii corelative, creditorul beneficiază de o poziţie privilegiată, deoarece are dreptul să ceară instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată, deşi nu şi-a îndeplinit propria obligaţie asumată prin contract. Textul criticat este contrar şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât „aduce atingere echilibrului patrimoniilor", pentru că doar creditorul poate introduce în patrimoniu beneficiul dreptului de creanţă.

Tribunalul Braşov şi-a exprimat opinia că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare,  punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, care au următorul cuprins: „(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii."

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt următoarele: dispoziţiile art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare. Autoarea excepţiei susţine că textul criticat reglementează o procedură ce stabileşte o situaţie privilegiată pentru creditor, deoarece acesta poate obţine o hotărâre judecătorească chiar şi atunci când nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală corelativă pe care şi-a asumat-o printr-un contract sinalagmatic. Curtea reţine că, potrivit textului criticat, creditorul poate introduce acţiune pentru obţinerea unei somaţii de plată a unei sume de bani asumată prin contract, în situaţia în care creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. Atunci când izvorăşte din contracte sinalagmatice, creanţa nu poate deveni certă, lichidă şi exigibilă decât în condiţiile convenite de părţile contractante, astfel încât dispoziţia supusă controlului nu creează, pentru creditor, o situaţie privilegiată, în sensul absolvirii sale de obligaţia asumată,  ci  pune  la dispoziţia sa o procedură specială, derogatorie de la normele procedurii civile, simplificată şi accelerată pentru recuperarea, cu celeritate, a creanţelor sale. De asemenea, Curtea observă că, în cauza dedusă judecăţii, suma pentru care se cere obţinerea somaţiei de plată nu izvorăşte dintr-un contract sinalagmatic, ci dintr-un contract ferm încheiat în condiţiile impuse de un act normativ. într-o atare situaţie, acordul de voinţă nu este lăsat la simpla înţelegere a părţilor, dat fiind că obiectul contractului îl constituie plata unor tarife pentru folosirea drumurilor publice. Or, obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea infrastructurii de transport rutier se naşte prin efectul Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, iar nu prin faptul eliberării documentului denumit rovinietă, care atestă dreptul de utilizare a menţionatei infrastructuri. Aşadar, dispoziţiile criticate nu aduc atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi nici celui al exercitării drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă, consacrate de art. 16 şi 57 din Legea fundamentală.

In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, având în vedere jurisprudenţa în materie, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, s-a reţinut că „executarea oricărei obligaţii de a da determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat să dea. In toate cazurile în care o asemenea obligaţie se execută, chiar şi în mod silit, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prevăzută cu formulă executorie, atingerea adusă dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituţionale. De altfel, învestirea hotărârii judecătoreşti cu formulă executorie se poate face numai după epuizarea tuturor căilor ordinare de atac ori după expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigură tuturor părţilor un tratament egal şi posibilitatea formulării unor apărări adecvate. Chiar şi după momentul dispunerii sau al începerii executării, partea care se consideră nedreptăţită are dreptul să introducă, în faţa instanţei de executare, contestaţie la executare."

Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele acestei decizii subzistă si în cauza de fată.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 841/197/2009 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Prim-magistrat-asistent,

Claudia Miu