DECIZIE Nr. 111 din 8 iulie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin.
3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 506 din 19 octombrie 1999
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal,
ridicata de Stefan Octavian Pup in Dosarul nr. 1.338/1998 al Judecatoriei
Alesd.
La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare este legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand in acest
sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, prin Decizia nr. 25 din 23
februarie 1999, a respins o exceptie de neconstitutionalitate avand acelasi
obiect. Precizeaza ca motivele care au determinat aceasta solutie subzista si
in cauza de fata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 1999, pronuntata de Judecatoria Alesd,
judetul Bihor, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3
din Codul penal, exceptie ridicata de inculpatul Stefan Octavian Pup in Dosarul
nr. 1.338/1998 aflat pe rolul acelei instante.
In sustinerea exceptiei autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 81
alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, care prevad ca masura
suspendarii conditionate a executarii pedepsei si, respectiv, masura
suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere nu pot fi dispuse in cazul
infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai
mare de 12 ani, sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 16 din
Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi. In opinia autorului
exceptiei dispozitiile legale mentionate creeaza o vadita inegalitate intre
cetateni in ceea ce priveste politica penala. Astfel, se sustine ca este de
neconceput ca pentru o infractiune de furt simplu, prevazuta la art. 208 din
Codul penal, constand in sustragerea de bunuri in valoare de 30 - 40 milioane
lei, sa se poata dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau
suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pentru ca pedeapsa prevazuta
de lege este inchisoarea de maximum 12 ani si, dimpotriva, ca aceste masuri sa
nu poata fi dispuse in cazul unui furt calificat, prevazut la art. 209 din
Codul penal si constand in sustragerea, in timpul noptii, a unui bun de valoare
derizorie, numai pentru ca pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 12 ani.
Dispozitiile criticate conduc, dupa parerea autorului exceptiei, la cresterea
artificiala a numarului condamnatilor care sunt obligati sa execute pedeapsa
inchisorii in penitenciar.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei ridicate, instanta o considera
neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 81 alin. 3 si ale art. 86^1 alin. 3
din Codul penal nu incalca nici un drept fundamental prevazut de Constitutie.
Instanta considera ca legiuitorul a procedat corect atunci cand a interzis
masurile de suspendare a executarii pedepsei in cazul furtului calificat -
fapta pentru care autorul exceptiei a fost trimis in judecata -, subliniind ca
deosebirea dintre furtul simplu si furtul calificat nu se intemeiaza pe
cuantumul prejudiciului cauzat, ci pe alte imprejurari care confera
infractiunii un grad mai mare de pericol social.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 si a art. 86^1 alin. 3 din Codul penal,
in raport cu art. 16 din Constitutie, este neintemeiata. Prin criteriile
stabilite de dispozitiile legale mentionate, pentru a determina sfera de
aplicare a celor doua forme de suspendare a executarii pedepsei, nu se poate
sustine ca se aduce atingere dispozitiei constitutionale a art. 16 privitoare
la egalitatea in drepturi, intrucat aceste criterii legate de gravitatea
faptelor se aplica tuturor persoanelor care au savarsit astfel de fapte. In
punctul de vedere al Guvernului se mai arata ca prin Decizia nr. 25 din 23
februarie 1999 Curtea Constitutionala a respins exceptia de
neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, statuand ca acest text
nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece limitarea legala
a aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu incalca nici unul
dintre criteriile egalitatii in drepturi. Totodata, in opinia Guvernului se
arata ca fata de pedepsele majorate prin Legea nr. 140/1996 ar fi necesara o
reconsiderare a criteriilor de aplicare a masurilor in suspendare a executarii
pedepsei, in sensul largirii campului lor de incidenta.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si
este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
s-au inasprit pedepsele pentru unele infractiuni grave, in special infractiuni
contra persoanei si contra patrimoniului. Aceasta agravare a pedepselor s-a
infaptuit, pe de o parte, prin sporirea limitelor maxime ale pedepselor, iar pe
de alta parte, prin interzicerea aplicarii, pentru infractiuni grave, a unor
masuri de individualizare a executarii pedepselor in favoarea condamnatilor,
cum sunt: suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca.
Cu privire la aceste masuri au fost introduse dispozitii speciale de
interzicere la art. 81 alin. 3 din Codul penal, pentru suspendarea conditionata
a executarii pedepsei, la art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, pentru suspendarea
executarii pedepsei sub supraveghere, si la art. 86^7 alin. 3 din Codul penal,
pentru executarea pedepsei la locul de munca. Astfel, la art. 81 alin. 3 din
Codul penal se prevede ca "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul
infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura". Aceeasi
interdictie este prevazuta la art. 86^1 alin. 3 din Codul penal.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81
alin. 3 din Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.
25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 136 din 1 aprilie 1999, precum si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999.
Prin deciziile mentionate Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata
exceptia de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, retinand
ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 4 si 16 din Constitutie,
astfel cum sustinea autorul exceptiei. Curtea a statuat ca dispozitiile legale
criticate nu contravin nici unei dispozitii si nici unui principiu
constitutional si ca este de competenta exclusiva a Parlamentului sa instituie
pedepsele si mijloacele de individualizare a pedepselor pe care le considera
cele mai corespunzatoare pentru prevenirea si combaterea criminalitatii.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, care sa determine modificarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat considerentele, cat si solutia
pronuntata isi mentin valabilitatea si in cauza de fata. In consecinta,
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul
penal urmeaza sa fie respinsa.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1
alin. 3 din Codul penal Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de asemenea, prin
Decizia nr. 95 din 17 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 357 din 28 iulie 1999. Curtea a respins exceptia cu aceeasi
motivare, in sensul ca restrangerea campului de incidenta a acestei masuri
reprezinta o optiune de politica legislativa, legiuitorul fiind singurul
competent sa aleaga solutia pe care o considera corespunzatoare pentru
combaterea criminalitatii la un moment dat.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa determine o schimbare a
jurisprudentei Curtii Constitutionale, aceeasi solutie se impune si in cauza de
fata, exceptia urmand sa fie respinsa.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii:
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3
si ale art. 86^1 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Stefan Octavian Pup in
Dosarul nr. 1.338/1998 al Judecatoriei Alesd.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Maria Bratu