DECIZIE Nr.
1105 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 si art. 22 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 724 din 27 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Eugen Mazarine în Dosarul
nr. 637/103/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal răspunde Eugen Mazarine, lipsă fiind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată,
întrucât dreptul la moştenire este garantat de Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, potrivit căreia legiuitorul este în măsură să
reglementeze cadrul legal pentru exercitarea dreptului la moştenire.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 637/103/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Eugen
Mazarine într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a
dispoziţiei prin care i s-au respins ca tardive notificările formulate în baza
Legii nr. 10/2001.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât, datorită faptului că termenul de depunere a
notificărilor în baza Legii nr. 10/2001 a fost foarte scurt, i s-a încălcat
dreptul la moştenire, garantat de Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut:
- Art. 21: „(1) Imobilele - terenuri şi
construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care
sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă,
o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o
autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori
asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană
juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură,
prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere
ale unităţii deţinătoare.
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul
în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie
cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care deţine
imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare
sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură
este cerută.
(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a
imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la
alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu
valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de
participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz,
a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea
bunului imobil restituit.
(4) In cazul imobilelor deţinute de unităţile
administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către
persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv
a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui
consiliului judeţean.
(5) Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la
soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de
prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune,
asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere
sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei,
grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri
şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.";
-Art. 22: „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în
termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana
juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, In cazul
în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru
fiecare imobil.
(2)Notificarea va cuprinde denumirea şi adresa
persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite,
elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea
estimată a acestuia.
(3) Notificarea va fi comunicată prin executorul
judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se
află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana
juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra
notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la
data înregistrării.
(4)Notificarea înregistrată face dovada deplină în
faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării
termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi
decât cea care deţine imobilul.
(5)Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut
pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în
justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 46,
potrivit cărora dreptul la moştenire este garantat.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că - referitor la termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr.
10/2001 - a statuat, prin Decizia nr. 533/2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, că Legea nr. 10/2001 este o
lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a
urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte
situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu
valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, iar în acest scop a fost instituită, prin art.
22 şi următoarele din lege, o procedură administrativă ce are ca scop
restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii - de către
persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau prin dispoziţie motivată a
organelor sale de conducere. Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la
restituirea imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6
luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înăuntrul căruia
trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deţinătoare a imobilului.
Totodată, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 344/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie
2003, că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de
a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat
ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul
proprietăţii imobiliare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie,
aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile de lege
criticate nu reglementează condiţiile în care se naşte şi se exercită dreptul
la moştenire şi, prin urmare, nu au legătură cu acest drept fundamental
garantat de art. 46 din Constituţie.
Susţinerile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate în sensul că i s-a încălcat dreptul la moştenire,
deoarece a fost împiedicat de împrejurări mai presus de voinţa sa să formuleze
notificarea în baza Legii nr. 10/2001, reprezintă chestiuni de aplicare a
legii, iar nu de constituţionalitate a textelor de lege criticate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Eugen Mazarine în Dosarul nr. 637/103/2008 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean