DECIZIE Nr.
1101 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 51 alin. (1) lit. A pct. d) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 847 din 10 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 1 lit. A pct. h) şi i) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Soţi Comprest" - S.R.L, cu
sediul în Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 4.119/212/2006
al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde Garda Naţională de Mediu -
Comisariatul Constanţa, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul
Constanţa solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la opiniile exprimate în punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 8 iunie 2007, pronunţată
în Dosarul nr. 4.119/212/2006, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. A pct. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Soţi Comprest" - S.R.L, cu sediul în Mihail
Kogălniceanu, judeţul Constanţa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. A
pct. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 contravin
prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8)
referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ale art. 45 privind
libertatea economică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi
libertăţilor şi ale art. 135 care consacră caracterul economiei României de
economie de piaţă. Se arată în acest sens că prevederile de lege criticate
încalcă „dreptul de proprietate al celui care repară, în regie proprie, anumite
bunuri, astfel încât activitatea desfăşurată apare ca fiind una casnică, pentru
care nu este necesară realizarea unui proiect de investiţii. Niciun bun nu
poate fi exclus, direct sau indirect, din sfera de cuprindere a dreptului de
proprietate, iar desfăşurarea normală a activităţii de modernizare a unor
construcţii nu poate fi limitată. Limitele dreptului de proprietate privată nu
pot fi decât cele stabilite
expres de lege şi privesc doar sarcinile care grevează proprietatea. Ele
trebuie, însă, să fie proporţionale cu situaţia ce ie determină".
De asemenea, s-a susţinut că textele de lege criticate
pentru neconstituţionalitate încalcă „liberul acces al persoanei la o
activitate economică, la libera iniţiativă, prin antrenarea răspunderii
contravenţionale, urmărindu-se instituirea unor limitări în cazul unor
activităţi care nu sunt de interes public".
Sub un alt aspect, s-a susţinut că „autorităţile
publice trebuie să aplice şi să interpreteze legea în litera şi spiritul ei,
iar potrivit textului legal, activitatea de recuperare a deşeurilor se referă
la acele deşeuri care pot pune în pericol sănătatea populaţiei sau protecţia
mediului şi nu trebuie să lezeze dreptul de proprietate sau să aducă atingere
drepturilor fundamentale ale cetăţenilor".
In sfârşit, se arată că „scopul legii trebuie să fie
acela de a asigura desfăşurarea activităţii societăţilor comerciale, iar nu de
a crea bariere prin instituirea obligaţiei de a obţine avize în domenii ce nu
corespund obiectului de activitate al acestora".
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor
constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (1)
lit. A pct. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind
regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, astfel
cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
61/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 septembrie 2006.
Insă, anterior sesizării Curţii
Constituţionale, prevederile art. 51 alin. (1) au fost modificate şi completate
prin art. I pct. 16 din Legea
nr. 27/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2006
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
78/2000 privind regimul deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 38 din 18
ianuarie 2007. In urma acestei modificări, soluţia legislativă a art. 51 alin.
(1) lit. A pct. h) a fost preluată de art. 51 alin. (1) lit. A pct. d), iar
dispoziţiile lit. i) nu au mai fost preluate.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe numai asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. A pct. d) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, care au următorul cuprins: „Următoarele
fapte constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:
A. cu amendă de la 200 lei la 2.000 lei pentru
persoanele fizice şi de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru persoanele juridice,
pentru: [...]
d) transportul şi
eliminarea deşeurilor fără asigurarea măsurilor de protecţie a sănătăţii
populaţiei şi a mediului."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege
contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi şi
alin. (8) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, ale art.
45 privind libertatea economică, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi
a libertăţilor şi ale art. 135 care consacră caracterul economiei României de
economie de piaţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. Referitor la susţinerea autorului excepţiei privind
încălcarea art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) din Constituţie, se
constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
In argumentarea criticilor sale, autorul excepţiei
pleacă de la o premisă greşită, constând în absolutizarea exerciţiului
prerogativelor dreptului de proprietate. Or, chiar potrivit prevederilor art.
44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept
sunt stabilite de lege. Conform acestor prevederi, legiuitorul este competent
să determine cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu
vină în coliziune cu interesele generale sau interesele particulare ale altor
subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea sa, ca drept
subiectiv garantat. Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a
făcut decât să dea eficienţă acestor imperative, în limitele şi potrivit
competenţelor sale constituţionale.
Or, dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic
este un drept fundamental, recunoscut şi garantat de Legea fundamentală, care,
la art. 35, instituie nu numai obligaţia statului de a asigura cadrul
legislativ pentru exercitarea acestui drept, ci şi obligaţia persoanelor fizice
şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător.
Dispoziţiile art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000 au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală, Curtea Constituţională pronunţându-se în sensul respingerii
excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 511/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 19 iunie 2007. In motivarea deciziei, instanţa
constituţională a reţinut că „prevederile de lege criticate nu aduc nicio
atingere dreptului de proprietate privată ale cărui conţinut şi limite sunt
stabilite de lege. Dispoziţiile art. 51 alin. (1) pct. 1 lit. A din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 reprezintă norme coercitive, instituind
sancţiuni contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă
prevederile legale referitoare la regimul deşeurilor".
2. Sub aspectul susţinerii autorului excepţiei în
sensul încălcării prevederilor art. 45 din Constituţie, Curtea constată că
aceasta este neîntemeiată, deoarece principiul constituţional consacrat de acest text din Legea
fundamentală nu are incidenţă în cauză.
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiei art. 51 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 vizează, în esenţă, modul în care
agentul constatator a respectat procedura legală de aplicare a amenzii
contravenţionale. Ca atare, susţinerile autorului excepţiei se referă, în
realitate, la aspecte legate de aplicarea textelor de lege criticate de către
organele de control abilitate şi nu constituie o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, care să reflecte relaţia de contrarietate între textele
de lege criticate şi normele constituţionale invocate. Ele reprezintă motive
specifice unei plângeri contravenţionale formulate în faţa instanţei de
judecată, care nu fac obiectul controlului instanţei de contencios
constituţional.
3. Cu privire la pretinsa
încălcare a prevederilor art. 57 din Constituţie, Curtea constată că aceasta
este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prevederile considerate neconstituţionale de autorul
excepţiei nu numai că nu contravin principiului exercitării cu bună-credinţă a
drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ci, dimpotrivă, dau eficienţă
acestui principiu.
Obiectivul urmărit de legiuitor este reprezentat de
reglementarea activităţilor de producere şi gestionare a deşeurilor din
categoriile prevăzute de actul normativ criticat, cu asigurarea unui nivel
corespunzător de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei. In acest sens,
s-a urmărit cu prioritate: prevenirea sau reducerea producerii de deşeuri şi a
gradului de periculozitate al acestora, prin dezvoltarea de tehnologii curate,
cu consum redus de resurse naturale; dezvoltarea tehnologiei şi comercializarea
de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact
sau au cel mai mic impact posibil asupra creşterii volumului sau
periculozităţii deşeurilor ori asupra riscului de poluare; dezvoltarea de
tehnologii adecvate pentru eliminarea finală a substanţelor periculoase din
deseurile destinate valorificării, precum şi reutilizarea, valorificarea
deşeurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care se obţin
materii prime secundare ori utilizarea deşeurilor ca sursă de energie.
Pentru realizarea obiectivelor menţionate şi în vederea
asigurării respectării obligaţiilor ce revin categoriilor de subiecte de drept
prevăzute în cuprinsul actului normativ criticat, la art. 51 din ordonanţă se
instituie un sistem de sancţiuni.
Aşa cum s-a arătat, autorul excepţiei a invocat
neconstituţionalitatea prevederilor art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000, având în vedere raţiuni care privesc interpretarea şi
aplicarea acestui act normativ. Or, problema stabilirii corecte a situaţiei de
fapt şi a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată fiind o problemă
de interpretare a legii, revine în competenţa instanţei de judecată, iar nu în
aceea a Curţii Constituţionale.
4. Referitor la susţinerea autorului excepţiei în
sensul încălcării art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, se
constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Respectarea obligaţiilor
privind protecţia mediului nu aduce în niciun fel atingere liberei iniţiative
şi concurenţei, nu afectează libertatea comerţului ori crearea cadrului pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Potrivit art. 91 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, se exceptează de la
obligaţia de a solicita şi obţine autorizaţia de mediu, în măsura în care
deseurile nu sunt deşeuri periculoase, activităţile desfăşurate de persoanele
fizice autorizate/persoanele juridice care elimină propriile lor deşeuri la
locul de producere, precum şi cele care desfăşoară operaţii de valorificare,
dacă: a) autorităţile competente au adoptat reglementări generale pentru
fiecare tip de activitate, prin care se stabilesc tipurile şi cantităţile de
deşeuri şi condiţiile impuse pentru
ca activitatea respectivă să poată fi exceptată de la autorizare; şi b)
tipurile sau cantităţile de deşeuri şi metodele de eliminare sau valorificare
sunt în conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 5.
Aşadar, în niciun caz nu s-ar putea considera că
legiuitorul ar fi creat bariere în desfăşurarea activităţii societăţilor
comerciale, prin impunerea obţinerii „unor avize în domenii ce nu corespund
obiectului de activitate al acestora", astfel cum susţine autorul
excepţiei.
Valorificarea factorilor de producţie şi a potenţialului
comercial trebuie să se realizeze pe baza principiilor care conduc la
dezvoltarea durabilă a societăţii, sens în care toate categoriile de subiecte
de drept trebuie să aducă la îndeplinire îndatorirea ce le revine, potrivit
dispoziţiilor art. 35 din Constituţie, de a proteja şi ameliora mediul
înconjurător, inclusiv prin respectarea normelor ce realizează cadrul
legislativ pentru exercitarea dreptului fundamental la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. A pct. d) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Soţi Comprest" - S.R.L, cu sediul în Mihail
Kogălniceanu, judeţul Constanţa, în Dosarul nr. 4.119/212/2006 al Judecătoriei
Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu