DECIZIE Nr.
1100 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 si art. 481 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 763 din 16 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil,
excepţie ridicată de Adriana Stegman Condor în Dosarul nr. 7.735/3/2008 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
708D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie ridicată de Aurelia Bădulescu în
Dosarul nr. 20.839/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Elena Zoe
Margareta Marinescu, mandatarul Dragoş Marinescu, asistat de avocaţii Lacrima
Ciorbea şi Victor Ciorbea cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al
excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Partea prezentă nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 708D/2010 la Dosarul nr. 703D/2010, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de
judecată.
Avocaţii părţii prezente solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că prevederile art. 480 şi art. 481 din Codul
civil au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în repetate
rânduri. Curtea, prin numeroase decizii, a respins excepţia de
neconstituţionalitate privind aceste texte de lege. De altfel, scopul invocării
excepţiei este acela de a tergiversa soluţionarea litigiului aflat pe rolul
instanţei de judecată. In acest sens, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Decizia din 21 ianuarie 2010 şi Incheierea din 27
ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.735/3/2008 şi nr. 20.839/3/2007, Inalta
Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Adriana Stegman Condor şi Aurelia Bădulescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art.
480 şi art. 481 din Codul civil contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 44
alin. (2) din Constituţie datorită „operaţiunii juridice a comparării
titlurilor de proprietate ale părţilor de către instanţa de judecată".
Pe de altă parte, susţin că art. 480 din Codul civil dă
posibilitatea unor persoane al căror titlu a fost desfiinţat în conformitate cu
Decretul nr. 134/1949 de a-şi redobândi proprietatea. In continuare, arată că,
potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru a exista o
protecţie a unui drept subiectiv al persoanei îndreptăţite în sensul art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, „este necesar ca bunul să se afle în patrimoniul
persoanei, calitatea de titular al dreptului fiindu-i recunoscută acesteia
printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unei măsuri legislative de
restituire, concretizând, în patrimoniul părţii, existenţa unei speranţe
legitime de redobândire a bunului în materialitatea sa". In acest sens se
face referire la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în
Cauza Constandache contra României, 2002, şi Cauza Jantner contra Slovaciei, 2003.
Pierderea proprietăţii dobândite în baza unui
titlu valabil, fără a se constata nevalabilitatea acestuia, echivalează cu o
expropriere, dincolo de limitele permise de Constituţie, şi presupune
încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, reglementat ca drept
fundamental de art. 44 din Constituţie şi de art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţie. Totodată, se mai susţine că prevederile de lege
criticate nu îndeplinesc cele 4 criterii, de claritate, precizie,
previzibilitate şi predictibilitate, pentru ca subiectul de drept vizat să îşi
poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor,
criterii ce constituie tot atâtea garanţii ale dreptului oricărui cetăţean la
un proces echitabil. In acest sens fac referire la hotărârile pronunţate de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Sunday
Times contra Regatului Unit, 1979, si Rotaru contra României, 2000.
Instanţele de judecată consideră
că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând decizia şi încheierea de sesizare, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 480
şi art. 481 din Codul civil, texte de lege ce au următoarea redactare:
- Art. 480: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi
absolut, însă în limitele determinate de lege.";
- Art. 481: „Nimeni nu poate
fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică
şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire."
Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1)şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale
art. 44 alin. (2) şi (3) care stabilesc garantarea şi ocrotirea proprietăţii
private şi condiţiile exproprierii, respectiv pentru o cauză publică, stabilită
potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Totodată, invocă
contrarietatea textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile art. 6 privind
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, precum şi faţă de dispoziţiile art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 480 şi ale art. 481 din Codul civil au mai făcut
obiect al controlului de constituţionalitate, pentru critici de
neconstituţionalitate similare cu cele din prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2010, Curtea, făcând referire la
jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că dispoziţiile art. 480 din Codul civil
dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este
atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui
drept real - usus, fructus şi abusus -,
cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate
exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor
imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
de lege. Pentru aceleaşi considerente, a constatat că textul de lege criticat
este în acord cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la respectarea bunurilor. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 481 din Codul civil, Curtea a reţinut
că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel,
constituţional în art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală.
Faţă de susţinerile privind jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de
claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate ale normelor juridice,
Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că instanţa europeană a statuat, de
exemplu prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, că
previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu
poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea
ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării. In Hotărârea din 24 mai
2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, instanţa europeană a arătat că însemnătatea
noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de
lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea
destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată
să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel
rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o
anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor,
conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile
de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la
liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea
formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi
a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor
asemenea texte depind de practică (Hotărârile din 25 mai 1993 şi din 20 mai
1999, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva
Greciei şi Cantoni contra Franţei). Funcţia
decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile
ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de
evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au
intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
De asemenea, Curtea reţine că din motivarea autorilor
excepţiei de neconstituţionalitate reiese că aceştia critică şi raţionamentele
avute în vedere de instanţele de judecată privind operaţiunea juridică a
comparării titlurilor de proprietate ale părţilor şi a modului de interpretare
şi aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, aspecte care excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţională a constatat că pentru acţiunile
întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea
imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar
de instanţele judecătoreşti, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a stabilit că,
atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea generală, acesta
se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar
dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe
între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta din urmă are
prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în
revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar
aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor
juridice.
De altfel, aceste considerente au fost reţinute de
Curte în Decizia nr. 565 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 415
din 22 iunie 2010, fiind valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi, de natură a reconsidera această jurisprudenţa.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie
ridicată de Adriana Stegman Condor în Dosarul nr. 7.735/3/2008 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi de
Aurelia Bădulescu în Dosarul nr. 20.839/3/2007 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Maria Bratu