DECIZIE Nr.
110 din 14 februarie 2008
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobata prin
Legea nr. 102/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 6 martie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat
asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Salubritate, Apă şi Canal" Voluntari - S.R.L. în Dosarul nr.
4.029/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.
1.616D/2007.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr.
1.673D/2007 având ca obiect o excepţie de neconstitutionalitate identică cu cea
ridicată în Dosarul nr. 1.616D/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura
de citare fiind legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre părţi şi
dintre obiectul excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în dosarele
sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007, 1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr. 1.673D/2007 la Dosarul nr. 1.616D/2007.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării, întrucât dosarele au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.618D/2007,
1.619D/2007, 1.620D/2007, 1.622D/2007, 1.623D/2007 şi nr. 1.673D/2007 la
Dosarul nr. 1.616D/2007, care este primul înregistrat.
Primul-magistrat asistent
referă că autorul excepţiei a formulat, în fiecare dosar, câte o cerere de
amânare a cauzei la un alt termen de judecată, în vederea angajării unui
apărător care să îndeplinească cerinţele de reprezentare în faţa Curţii
Constituţionale.
Având cuvântul asupra cererilor
formulate, reprezentantul Ministerului Public se opune amânării.
Curtea respinge cererile ca fiind neîntemeiate, având
în vedere că autorul excepţiei a avut timp suficient în scopul pregătirii
apărării, începând de la 14 noiembrie 2007, data sesizării Curţii Constituţionale în vederea soluţionării
excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în cauzele conexate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiilor de neconstitutionalitate ca neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 10 septembrie 2007, 4 octombrie
2007, 11 octombrie 2007 şi 1 noiembrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
3.350/300/2007, 3.704/300/2007, 3.708/300/2007, 4.029/301/2007, 3.930/301/2007
şi nr. 4.030/301/2007, şi prin Incheierea din 23 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.164/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr.
102/2006. Excepţia a fost ridicată de Societatea comercială „Salubritate, Apă
şi Canal" Voluntari - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea
unei plângeri împotriva unei sancţiuni contravenţionale.
In motivarea
excepţiei de neconstitutionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 102/2006, prin care s-a instituit obligaţia generală
de obţinere a licenţei de traseu, încalcă dispoziţiile art. 53 şi ale art. 135
alin. (1) din Constituţie, deoarece restrâng în mod nejustificat „exercitarea
unui drept fundamental cu privire la libertatea economică". Autorul
excepţiei susţine că, în cazul neadmiterii excepţiei, se va crea premisa
încălcării art. 47, art. 49 şi art. 50 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal şi Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 398
din 9 mai 2006, care au următorul cuprins: „Art. 34.
- (1) Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate pe un traseu judeţean sau
interjudeţean se poate efectua de către operatorii de transport rutier numai pe
baza licenţei de traseu eliberate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului, perioada de valabilitate a acesteia fiind limitată de perioada
de valabilitate a programului de transport."
Autorul excepţiei, în esenţă, susţine că prevederile
criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (1)
referitor la economia României, iar în situaţia respingerii excepţiei, susţine că se va crea
premisa încălcării art. 47, art. 49 şi art. 50 din Constituţie.
Examinând dispoziţiile criticate în contextul
întregului act normativ, Curtea Constituţională constată că scopul
reglementării a fost organizarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere
în condiţii de siguranţă, de calitate şi de protecţia mediului. Având în vedere
că activitatea de transport public rutier este de interes general, Curtea
reţine că legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa autorităţilor
publice de resort, de a organiza serviciul regulat de persoane prin elaborarea
programului de transport şi prin acordarea licenţelor
de transport acelor operatori ce îndeplinesc condiţii
de onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională.
Faţă de acestea, Curtea reţine că prin dispoziţiile
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 102/2006, s-a instituit o garanţie a
siguranţei transportului de interes public, or, în aceste condiţii, prevederile
criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Textul
criticat are ca obiectiv final siguranţa transporturilor rutiere de interes
public, şi de aceea el se constituie ca o garanţie a dreptului la viaţă şi la
integritate fizică, fiind în consens cu art. 1 alin. (3) din Constituţie,
potrivit căruia „România este stat de drept [...] în
care[...] drepturile şi libertăţile cetăţenilor
[...] reprezintă valori supreme [...]". Tocmai
de aceea dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie prevăd că exerciţiul
unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege, şi numai
dacă se impune, printre altele, pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
cetăţenilor.
Curtea Constituţională reţine, însă, că autorul
excepţiei, în realitate, nu a invocat restrângerea unui drept sau a unei
libertăţi fundamentale, având în vedere că „libertatea economică" nu este
consacrată prin Constituţie ca fiind o libertate fundamentală. Aceasta este o
valoare economică ce îşi extrage dinamismul din libertatea comerţului şi din
libera concurenţă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea
constată că acestea nu aduc atingere libertăţii economice, principiilor
economiei de piaţă, libertăţii comerţului şi concurenţei loiale. Legiuitorul a
urmărit ca prin adoptarea dispoziţiilor criticate să asigure condiţii egale de
desfăşurare a activităţii operatorilor de transport rutier, care le oferă
cadrul necesar concurenţei loiale, în condiţii de ordine şi de siguranţă.
Cu privire la critica de
neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, la art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi
la art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap din Legea
fundamentală, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, urmând să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 102/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Salubritate, Apă şi Canal" Voluntari - S.R.L. în dosarele nr.
3.350/300/2007, nr. 3.704/300/2007, nr. 3.708/300/2007, nr. 4.029/301/2007, nr.
3.930/301/2007 şi nr. 4.030/301/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal, şi în Dosarul nr. 9.164/300/2007 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu