DECIZIE   Nr. 110 din 12 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 296 din  6 iunie 2001

    Lucian Mihai      - presedinte
    Costica Bulai     - judecator
    Constantin Doldur - judecator
    Kozsokar Gabor    - judecator
    Ioan Muraru       - judecator
    Nicolae Popa      - judecator
    Lucian Stangu     - judecator
    Iuliana Nedelcu   - procuror
    Mihai Paul Cotta  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Aron Manea in Dosarul nr. 4.473/2000 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neintemeiata, considerand ca dispozitiile legale criticate nu creeaza un tratament discriminatoriu pentru categoria de condamnati careia i se aplica prevederile referitoare la intreruperea sau amanarea executarii pedepsei pe motive medicale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.473/2000, Curtea de Apel Oradea - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Aron Manea intr-un dosar penal in care are calitatea de inculpat recurent, in cauza avand ca obiect judecarea contestatiei la executare, formulata in baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca a fost condamnat in 1989 la o pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savarsirea a 3 infractiuni de luare de mita si a unei infractiuni la regimul mijloacelor de plata straine (art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960), pedeapsa din care a executat 15 luni, de la 27 mai 1989 pana la 28 august 1990, cand a fost eliberat prin admiterea cererii sale de intrerupere a executarii pedepsei pe motive medicale (a suferit un infarct miocardic in timpul detentiei). Autorul exceptiei mai arata ca, datorita agravarii starii sanatatii, a formulat mai multe cereri de intrerupere a executarii pedepsei, cereri ce au fost solutionate de instanta in sensul admiterii lor. In aceste conditii, la data de 18 mai 2000 condamnatul a sesizat Judecatoria Oradea cu o contestatie la executare, in baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, prin care a solicitat sa se constate implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, contestatie ce i-a fost respinsa prin Sentinta penala nr. 1.292 din 3 iulie 2000. In motivarea acestei sentinte instanta a aratat ca, deoarece, incepand din 1990 si pana in prezent, condamnatul a beneficiat de intreruperea si prelungirea intreruperii executarii pedepsei, cursul prescriptiei executarii pedepsei a fost suspendat in tot acest interval, astfel incat nu a putut opera prescriptia executarii pedepsei. Aceeasi solutie a fost mentinuta si de instanta de apel, iar impotriva deciziei tribunalului contestatorul a declarat recursul in cauza, in cadrul caruia a ridicat exceptia de neconstitutionalitate.
    In esenta, autorul exceptiei considera ca, in comparatie cu prevederile art. 127 alin. 2 din Codul penal, potrivit carora cei ce se sustrag de la executarea pedepsei beneficiaza de efectele prescriptiei, "dispozitiile lacunare" ale art. 128 alin. 2, in sensul carora termenul de prescriptie prevazut la art. 126 este suspendat in cazurile si in conditiile prevazute in Codul de procedura penala, lasa loc la interpretari, creandu-se o situatie discriminatorie. Astfel, fata de persoanele care beneficiaza de intreruperea sau amanarea executarii pedepsei pe motive sociale sau medicale cursul prescriptiei este suspendat, fiind in felul acesta foarte dificil, daca nu chiar imposibil ca aceste categorii de persoane sa beneficieze de prescriptia executarii pedepsei, prevazuta la art. 125 din Codul penal.
    Curtea de Apel Oradea - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata. Dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece ele nu creeaza o situatie discriminatorie pentru persoanele care beneficiaza de intreruperea sau amanarea executarii pedepsei, in sensul ca acestea nu ar putea beneficia de prescriptia executarii pedepsei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca dispozitiile art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, sunt constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate. Aceste prevederi legale nu incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie prin faptul ca, in cazul persoanelor condamnate, beneficiare de intreruperea sau amanarea executarii pedepsei pe motive sociale sau medicale, cursul prescriptiei se suspenda.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se apreciaza ca in mod eronat autorul exceptiei a raportat dispozitiile art. 127 alin. 2 la cele ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, deoarece cele doua dispozitii reglementeaza situatii distincte, primele referindu-se la cazurile care intrerup cursul termenului prescriptiei executarii pedepsei, iar celelalte se refera la cazurile si conditiile care determina suspendarea cursului prescriptiei executarii. Prin dispozitiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie si nu se creeaza un tratament discriminatoriu condamnatilor care beneficiaza de intreruperea sau amanarea executarii pedepsei pe motive sociale sau medicale. Totodata Guvernul considera ca prevederile art. 128 alin. 2 din Codul penal sunt constitutionale, deoarece reglementeaza cazuri de suspendare a cursului prescriptiei executarii pedepsei, cum ar fi amanarea sau intreruperea executarii pedepsei ori suspendarea executarii pedepsei in cazul judecarii cailor extraordinare de atac.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, referitoare la intreruperea si, respectiv, la suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei, texte avand urmatorul continut:
    Art. 127 alin. 2
    "Sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.";
    Art. 128 alin. 2
    "Cursul termenului prescriptiei prevazute in art. 126 este suspendat in cazurile si conditiile prevazute in Codul de procedura penala."
    Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale instituie un tratament diferit, in ceea ce priveste prescriptia executarii pedepsei, pentru condamnatii care se sustrag de la executarea pedepsei dupa inceperea executarii acesteia, in raport cu cei care beneficiaza de intreruperi sau amanari ale executarii pedepsei. In primul caz, prevazut la art. 127 alin. 2 din Codul penal, de la data sustragerii de la executare se intrerupe executarea si incepe sa curga un nou termen de prescriptie, care, daca se desfasoara fara intrerupere sau suspendare, face sa opereze prescriptia. Dimpotriva, in cea de-a doua situatie, prevazuta la art. 128 alin. 2 din acelasi cod, pe timpul cat condamnatul beneficiaza de intrerupere a executarii pe motive medicale, precum in speta, cursul termenului prescriptiei se suspenda, astfel incat condamnatul nu poate beneficia de prescriptie.
    In felul acesta, potrivit sustinerilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, sunt incalcate dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, care prevad: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Analizand prevederile legale criticate, Curtea Constitutionala constata ca acestea nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Situatia persoanelor care se afla in executarea pedepsei inchisorii si care se sustrag de la executarea ei dupa inceperea executarii este, evident, diferita in comparatie cu situatia persoanelor fata de care executarea pedepsei a fost amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in Codul de procedura penala. Or, tocmai situatia diferita in care se afla cele doua categorii de condamnati justifica tratamentul juridic diferentiat in ceea ce priveste prescriptia executarii pedepsei, fara a se incalca prin aceasta principiul constitutional al egalitatii in drepturi. Din acest punct de vedere normele procedurii penale sunt deopotriva valabile pentru toti cetatenii aflati intr-o situatie identica.
    In ceea ce priveste existenta unor reguli referitoare la cazurile de amanare sau de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii, la intreruperea ori la suspendarea cursului prescriptiei, acestea constituie norme procedurale a caror stabilire revine exclusiv in competenta legiuitorului, conform dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    In legatura cu sustinerea autorului exceptiei in sensul ca art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispozitii referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescriptiei, inexistente in Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este, de asemenea, neintemeiata, deoarece trimiterile se fac la dispozitiile privitoare la intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata (art. 455 - 457 din Codul de procedura penala) ori la suspendarea executarii pedepsei in timpul solutionarii cailor extraordinare de atac (art. 390, 400 si 412 din Codul de procedura penala).

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Aron Manea in Dosarul nr. 4.473/2000 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta