DECIZIE Nr.
1099 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Ordonanta Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 654 din 2 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Symmetria" - S.R.L, din Timişoara în Dosarul nr. 29/59/2009 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.524D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similară cu
cea ridicată în Dosarul nr. 1.151 D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din
oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.524D/2009 la Dosarul nr.
1.151 D/2009.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.524D/2009 la Dosarul nr.
1.151 D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este
neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 9 martie 2009 şi 25 martie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 29/59/2009 şi nr.30/59/2009, Curtea de Apel
Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27
din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
respectiv cu ale art. 27 şi art. 28 din acelaşi act normativ, excepţii
ridicate de Societatea Comercială „Symmetria" - S.R.L, din Timişoara în
cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor acte
administrativ-fiscale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt de natură a încălca
libertatea economică şi de a inhiba economia de piaţă, întrucât asociatul tras
la răspundere în condiţiile art. 27 din Codul de procedură fiscală nu va mai fi
tentat să investească, în viitor, în alte societăţi. Se mai arată că, prin
adoptarea acestor prevederi legale, legiuitorul a prevăzut o situaţie
privilegiată statului român în raport cu ceilalţi creditori, întrucât creanţele
sale nu se înscriu potrivit procedurii de drept comun în tabelul definitiv de
creanţe, potrivit Legii nr. 85/2006. O atare situaţie poate avea drept efect
ca, după îndestularea statului, ceilalţi creditori să nu îşi mai poată realiza
creanţele.
Se susţine că este încălcat şi dreptul de proprietate
privată al asociaţilor, întrucât aceştia sunt terţi în raportul juridic
existent între debitor şi organul fiscal. Mai mult, în situaţia în care un
asociat decide vânzarea acţiunilor/părţilor sociale pe care le deţine la
persoana juridică asociată la debitorul urmărit nu poate garanta noilor
proprietari că nu ar urma să fie evinşi de către Ministerul Finanţelor Publice
printr-o nouă acţiune în atragere a răspunderii solidare cu societatea în
insolvenţă.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul de
vedere transmis în Dosarul nr. 1.524D/2009, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernul în Dosarul nr. 1.151 D/2009 nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. In dosarul nr. 1.524D/2009, instanţa de
judecată a reţinut ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. In
realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că
autorul acesteia critică numai art. 27 din Codul de procedură fiscală, astfel
încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra
acestui text legal. Prin urmare, obiect al prezentei excepţii este art. 27 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text care are următorul cuprins:
- Art. 27: „(1) Pentru obligaţiile de plată restante
ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund
solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani
anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în
orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice
alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare
prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor
mobile şi imobile proprietatea acesteia.
(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul
declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă,
direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun
cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi
activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de
proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă
a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a
tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii
şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel
puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de
servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai
debitorului.
(3) In înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile
de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) control - majoritatea
drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi
comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie
al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau
fundaţii;
b) control indirect - activitatea
prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de
proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53
privind restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi, ale art.
135 privind economia şi ale art. 136 privind proprietatea. Totodată, sunt
considerate a fi încălcate prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial la României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a stabilit
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură fiscală în
raport cu o critică similară. Cu acel prilej, Curtea a statuat că alegerea
făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligaţiile
restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă dintre acestea şi
debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu
rea-credinţă, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării
insolvabilităţii sau au provocat, în calitate de administratori, asociaţi şi
acţionari, insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu
rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea
acestuia ori dacă controlează, este controlată sau se află sub control comun cu
debitorul, în accepţiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmă
sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului încât de multe ori acestea
chiar se identifică între ele.
De asemenea, Curtea a reţinut că textul de lege
criticat îşi găseşte aplicarea numai după data declarării insolvabilităţii
debitorului, potrivit art. 176 din Codul de procedură fiscală, dată până la
care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum
administratorul, asociaţii sau acţionarii, pot face apărările pe care le
consideră necesare pentru a evita situaţia ca societatea să fie declarată
insolvabilă.
Neexistând elemente noi, de natură a reconsidera
jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de considerentele deciziei menţionate, Curtea
constată că, prin dispoziţia legală criticată, statul nu descurajează
iniţiativa privată, din contră, creează pârghii pentru deblocarea plăţii unor
debite datorate în circuitul economic. Statul încurajează concurenţa loială şi
respectarea dispoziţiilor legale în mecanismul complex al economiei de piaţă,
astfel că, acesta îndestulându-se în condiţiile art. 27 din Codul de procedură
fiscală, creşte posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza
Legii nr. 85/2006 de a se îndestula cu sume de bani cât mai apropiate de
valoarea celor pe care le datorează debitorul.
In aceste condiţii, nu se poate reţine în niciun caz
încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Symmetria" - S.R.L, din Timişoara în dosarele nr. 29/59/2009
şi nr. 30/59/2009 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly