DECIZIE Nr.
1098 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civila, în ansamblul sau,
si ale art. 2 alin. (1), art. 4 si 7 din aceasta, în special
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 753 din 11 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ştefan Minea
- judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată
de Marin Frunză în Dosarul nr. 14.210/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia
civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
648D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
655D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de
Societatea Agricolă Inoteşti în Dosarul nr. 6578,1/105/2007 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului
excepţiei, Marin Duţă, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
742D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Mihai Alexandru
Stoicescu în Dosarul nr. 8.738/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Marin Duţă susţine că este de acord cu conexarea, iar
reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect
al cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art.
164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 655D/2010 si nr. 742D/2010 la Dosarul nr. 648D/2010, care a fost
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Agricole Inoteşti, Marin Duţă, care
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 instituie discriminări între persoanele fizice
şi persoanele juridice de drept privat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.210/233/2008, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar
în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză într-o cauză privind
soluţionarea unui recurs formulat într-un litigiu de muncă.
Prin Incheierea din 10 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 6578,1/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori
şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie
civilă, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti
în cadrul soluţionării unei contestaţii în anulare.
Prin Incheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.738/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul
public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Mihai Alexandru
Stoicescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţa, că dispoziţiile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului'nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, „întrucât impun
condiţii şi criterii exagerate, numeroase dar şi limitative, arbitrare şi
sofisticate, care necesită foarte mult timp pentru îndeplinirea lor".
Apreciază ca fiind neconstituţionale atât textul de lege prin care se limitează
cuantumul ajutorului public judiciar de care poate beneficia justiţiabilul în
cursul unui an, cât şi textul de lege care impune acestuia să precizeze
cuantumul de care a beneficiat în cursul unui an, deşi acest cuantum este
cunoscut doar de instanţa de judecată, de baroul de avocaţi şi de Ministerul
Justiţiei. în plus, arată că soluţionarea cererii de ajutor public judiciar nu
se face în mod public, cu citarea legală a părţilor, ci prin încheiere dată în
camera de consiliu, fără citarea părţilor, care poate fi atacată doar formal,
prin cerere de reexaminare, soluţionată de aceeaşi instanţă de judecată, ceea
ce este neconstituţional.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 sunt constituţionale, fără a aduce atingere drepturilor şi principiilor
fundamentale invocate.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie apreciază că
dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, făcând o diferenţiere
între persoanele fizice şi persoanele juridice, întrucât, spre deosebire de
persoanele fizice care pot beneficia de ajutor public judiciar, sub toate
formele prevăzute de art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008
(şi anume scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări), persoanele juridice nu pot
beneficia decât de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor
judiciare de timbru. Pe de altă parte, apreciază că prevederile de lege
criticate contravin şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora
orice persoană - fie ea persoană fizică sau persoană juridică - are acces liber
la instanţa de judecată.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece prin dispoziţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 s-a dat expresie tocmai
accesului liber la justiţie al persoanelor care se consideră vătămate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său, şi ale art. 2
alin. (1), art. 4 şi 7 din aceasta, în special. Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 327 din 25
aprilie 2008 şi a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Textele
art. 2 alin. (1), art. 4 şi 7 din ordonanţă au următorul cuprins:
- Art. 2 alin. (1): „Prezenta
ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită
ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi
cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având
domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al
Uniunii Europene.";
- Art. 4: „Poate solicita
acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă
cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor
consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în
justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.";
- Art. 7: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele
prevăzute la art. 6, fără a putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de
un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul
anului în care a fost formulată cererea de
acordare."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
prevederile de lege criticate încalcă următoarele dispoziţii din Constituţie:
art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi principiul separaţiei
puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind
dreptul la apărare, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind
dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai, art. 48 privind
familia, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 129 privind folosirea
căilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea,
sunt invocate prevederile art. 6, 11 şi 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil, la libertatea de întrunire şi, respectiv, la interzicerea
discriminării, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la
Convenţie, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind
ajutorul public judiciar în materie civilă au mai fost supuse, atât în
integralitatea lor, cât şi separat, controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, sub aspectul unor critici asemănătoare celor
formulate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 198 din 30 martie 2009,
Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, reţinând, cu privire ia dispoziţiile art.
7 din ordonanţă, că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii
minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de
acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un
an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la
justiţie, exerciţiul dreptului la un proces echitabil şi nici nu instituie vreo
discriminare pe criterii de avere. S-a arătat în acest
sens că stabilirea unor limite şi condiţii privind
acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea
asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a
ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea
exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de
persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar
solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi
art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, criticate sub
aspectul discriminării persoanelor juridice faţă de persoanele fizice, Curtea
s-a pronunţat prin Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în
esenţă, că, deoarece textul art. 4 din ordonanţă dispune că „orice persoană
fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în
condiţiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situaţie
o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului, cum ar fi, de exemplu,
o persoană juridică care desfăşoară activităţi comerciale. Dispoziţiile de lege
supuse controlului de constituţionalitate, potrivit cărora numai persoanele
fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea
legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea prevederilor Directivei
Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE în dreptul intern prin adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar
în materie civilă. Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit
aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se
deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părţi în
cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub
aspectul situaţiei juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din
Constituţie, stabilind criteriile de discriminare, printre care şi cel de
avere, se referă la cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice,
şi nu juridice. De aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în
înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii
Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.
Soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele
pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă,
neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la posibilitatea formala de a ataca încheierea prin care s-a
soluţionat cererea de ajutor public judiciar, Curtea constată că şi aceasta
este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din actui normativ criticat,
împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului
public judiciar cel interesat poate face „cerere de reexaminare, în termen
de 5 zile de la data comunicării încheierii",
iar cererea de reexaminare se soluţionează în
camera de consiliu „de un alt complet". Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerinţele
dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei - a cererii de
ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil şi de către o instanţă
independentă şi imparţială.
Referitor la celelalte prevederi invocate din Constituţie
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Curtea observă că acestea nu sunt incidente în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său,
şi ale art. 2 alin. (1), art. 4 şi 7 din aceasta, în special, excepţie ridicată
de Marin Frunză în Dosarul nr. 14.210/233/2008 al Tribunalului Galaţi - Secţia
civilă, de Societatea Agricolă Inoteşti în Dosarul nr. 6578,1/105/2007 al
Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
şi de Mihai Alexandru Stoicescu în Dosarul nr. 8.738/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean