DECIZIE Nr.
1098 din 15 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266-287 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a
contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune
de servicii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 791 din 26 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Kaviar House Bucureşti" - S.R.L. - Filiala Tulcea
în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
9 octombrie 2008 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 2008 şi, ulterior, 15
octombrie 2008.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 295/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Kaviar House Bucureşti" S.R.L.- Filiala Tulcea.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin
că dispoziţiile legale criticate instituie o procedură jurisdicţională
destinată a servi exercitării dreptului persoanei vătămate de a ataca actele
unei autorităţi publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituţie, condiţiile
şi limitele exercitării acestui drept, deci implicit procedura de soluţionare a
contestaţiei împotriva actului administrativ vătămător, se stabilesc prin lege
organică.
In ierarhia actelor normative, legile organice au un
regim special cu privire la edictare, adoptare,
abrogare etc, datorat importanţei majore a domeniilor pe care le reglementează.
Insă, nici Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi nici Legea sa de
aprobare nr. 337/2006 nu au respectat condiţiile constituţionale prevăzute
pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.
Mai mult, în condiţiile în care Constituţia a
consfinţit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înfiinţa
instanţe specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete
apare ca fiind în evidentă contradicţie şi cu prevederile constituţionale ale
art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înfiinţării de instanţe
extraordinare.
Pe de altă parte, ordonanţa prevede dreptul persoanei
vătămate de a face plangere
împotriva deciziei pronunţate de Consiliu la instanţa judecătorească
competentă, această plangere
fiind calificată drept recurs şi constituind unicul grad de jurisdicţie reglementat.
Or, în condiţiile în care Constituţia prevede dreptul de a exercita cel puţin o
cale de atac împotriva hotărarii
judecătoreşti pronunţate de instanţă, rezultă că dispoziţiile criticate încalcă
principiul dublului grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor reprezintă un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale,
care îşi desfăşoară activitatea în temeiul art. 21 alin. (4) din Constituţie,
potrivit căruia Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi
gratuite".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătand că prin înfiinţarea completelor de judecată din cadrul
Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu se constituie instanţe
judecătoreşti, în sensul determinat de Legea fundamentală, ci se realizează o
jurisdicţie specială administrativă facultativă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată, cu modificări şi completări,
prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (2) privitoare
la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (5)
referitor la ordonanţele de urgenţă, art. 125 alin. (1) care prevăd statutul
judecătorilor, art. 126 alin. (1), (2) şi (5) referitoare la instanţele
judecătoreşti şi ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitării căilor de atac
împotriva hotărarilor
judecătoreşti.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 569 din 15 mai
2008, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, a fost admisă
excepţia referitoare la dispoziţiile art. 281 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii şi s-a constatat că textul este neconstituţional în
măsura în care nu permite ca plangerea împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor să fie adresată şi direct instanţei de judecată competente.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii criticate, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii lor, prin raportare la aceleiaşi
prevederi din Constituţie, s-a pronunţat în mai multe randuri,
de exemplu prin Decizia nr. 690/2007, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007, sau prin Decizia nr. 887/2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a
reţinut netemeinicia criticilor invocate, iar raţiunile care au stat la baza
adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel
încat aceasta se impune a fi
menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kaviar House Bucureşti" -
S.R.L. - Filiala Tulcea în Dosarul nr. 295/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
OPINIE SEPARATĂ
Consider că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 266-287 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii este
întemeiată şi ar fi trebuit admisă pentru următoarele motive:
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, am constatat că, asupra constituţionalităţii textelor de
lege criticate, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 690/2007, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007 sau prin Decizia nr. 887/2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007. Cu acele prilejuri s-a reţinut că
dispoziţiile criticate reglementează „o procedură administrativ-jurisdicţională
de soluţionare a contestaţiilor privind atribuirea contractelor de achiziţie
publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de
concesiune de servicii. Pentru soluţionarea contestaţiilor, partea care se
consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare
a Contestaţiilor.
Referitor la legitimitatea constituţională a
procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţională a statuat,
de principiu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri
administrativ-jurisdicţionale nu contravine dispoziţiilor constituţionale, atata timp cat decizia organului
administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe
judecătoreşti, iar „existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu
poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti în
condiţiile legii. In atare situaţie este exclusă posibilitatea ca un organ al
administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, să se substituie
instanţei judecătoreşti", astfel încat părţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept consfinţit
de Constituţie. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 283 alin. (1) prevăd
dreptul persoanei interesate de a formula plangere împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, prevederile art.
283-285 din ordonanţă stabilind instanţa competentă să o soluţioneze, precum şi
procedura specială de judecată aplicabilă.
Pe de altă parte, ordonanţa prevede în mod expres în
art. 255 alin. (1) că „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea
dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta
actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare". Or, într-o atare situaţie, dispoziţiile criticate satisfac pe
deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia
Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana
vătămată avand posibilitatea
de a opta între contestarea actului administrativ pe calea
administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa
instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului
administrativ. Mai mult, dipoziţiile legale criticate constituie expresia
prevederilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal
a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau
a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei".
Insă, dispoziţiile legale criticate cuprinse în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 aprobată, cu modificări şi
completări, prin Legea nr. 337/2006, nu respectă exigenţele constituţionale impuse
de prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie, conform cărora „Condiţiile
şi limitele exercitării acestui drept [al persoanei
vătămate de o autoritate publică] se stabilesc prin
lege organică".
Astfel, Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, supusă examinării, este o lege
ordinară, fiind adoptată de Parlamentul Romaniei cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie,
care prevăd că „Legile ordinare şi hotărarile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare
Cameră".
Mai mult, întrucat prevederile
art. 287 alin. (2) din ordonanţă stabilesc că „Dispoziţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare, în măsura în care nu sunt contrare", confirmă
faptul că ordonanţa criticată
conţine norme derogatorii de la legea contenciosului administrativ, ceea ce
reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale cuprinse în art. 73 alin.
(3) lit.k), care statuează că „Prin lege organică se reglementează: [...]
k) contenciosul administrativ".
Avand în vedere argumentele
expuse, pe cale de consecinţă, sunt încălcate şi normele constituţionale ale
art. 76 alin. (1), - „Legile organice şi hotărarile privind regulamentele
Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere" şi ale art. 1
alin. (5), potrivit cărora „Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi
a legilor este obligatorie".
Neconstituţionalitatea extrinsecă astfel reţinută are
eficienţă destructivă asupra legii şi asupra ordonanţei în ansamblul lor, fiind
de neconceput ca acestea să fie doar pro parte lege organică, rămanand, totodată, pro parte lege ordinară.
In considerarea celor arătate, apreciem excepţia de
neconstituţionalitate ca întemeiată, iar critica cu un atare
obiect ar fi trebuit admisă.
Judecător,
Augustin Zegrean