DECIZIE Nr.
1096 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4814 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 742 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Ionel Marica, Ion Popa,
Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion
Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinei Stângă,
Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan,
Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinei Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea,
Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion,
Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru
lordănescu şi Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti
- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
noua reglementare priveşte şi alte condiţii de acordare a autorizaţiei de
instructor auto.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 1.162/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere. Excepţia a fost
ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu,
Constantin Cristian Grigore, Ion Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre,
Gheorghe Nedelcu, Sorinei Stângă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin
Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinei Dragnea,
Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe
Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru,
Adrian Minea, Dumitru Iordănescu şi Ion Bădui într-o cauză de contencios
administrativ având ca obiect o acţiune de anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în
esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care condiţionează autorizarea
instructorului auto independent de o vechime de cel puţin 3 ani ca instructor
auto atestat în cadrul şcolilor autorizate, îngrădesc dreptul la muncă şi
libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului
de muncă şi afectează, totodată, dreptul la o activitate economică şi liberă
iniţiativă. Astfel, instructorul auto independent este obligat ca, timp de cel
puţin 3 ani, să fie salariatul unei şcoli de conducători auto autorizate -
adică, în definitiv, a unei societăţi comerciale cu un anumit profil de
activitate, dar care nu este centru de pregătire şi perfecţionare profesională
- şi să aducă profit acestei societăţi comerciale angajatoare, în caz contrar
fiind concediat, ca efect al aplicării principiilor economiei de piaţă.
Totodată, referirea la cei 3 ani vechime ca instructor auto atestat în cadrul
şcolilor autorizate aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii
civile, deoarece condiţionează nu numai de viitor, dar şi de trecut,
exercitarea unei anumite meserii, după îndeplinirea tuturor celorlalte cerinţe
legale referitoare la atestare şi autorizare.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar caracterul eventual
abuziv, excesiv sau nelegal al unor criterii de accedere la o anumită
activitate sau consecinţele eventual discriminatorii ale unor astfel de
criterii sunt aspecte ce pot fi analizate în cadrul acţiunii de drept comun,
iar nu în cadrul controlului de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, în noua
redactare, conferită prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010,
dispoziţiile art. 4814' alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere nu mai conservă soluţia legislativă iniţial
criticată de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost completate de art. I pct. 18 din Legea nr.
218/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2008
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, dispoziţii care, la data
sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul conţinut: „(4)
Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat
numai dacă a activat cel puţin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul
şcolilor autorizate prevăzute la art. 4812 şi nu a avut suspendat permisul de conducere şi/sau atestatul în
perioada respectivă."
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de
lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2010 privind
unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor
ilicite de mărfuri şi de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 234 din 13
aprilie 2010, astfel că, în prezent, dispoziţiile art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 109/2005 au următorul cuprins: „(4) Instructorul de
pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat numai dacă,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puţin 3 ani cu
normă întreagă sau a activat cel puţin 6 ani ca instructor auto atestat în
cadrul şcolilor autorizate sau dacă face dovada că a deţinut autorizaţie pentru
activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de
autoritatea competentă şi nu a avut suspendat permisul de conducere şi/sau
atestatul în ultimii 3 ani."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textul legal criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin.
(2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 41 alin.
(1) privind dreptul la muncă şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a
ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi ale art. 45 privind libertatea
economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, ulterior
sesizării sale prin Incheierea din 15 februarie 2010, dispoziţiile art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 109/2005 au fost modificate, noua reglementare conţinând o
soluţie juridică parţial diferită faţă de cea criticată de autorii excepţiei.
Astfel, aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că
autorizarea instructorului auto independent este condiţionată de o vechime de
cel puţin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul şcolilor autorizate, însă
Curtea observă că, în prezent, textul de lege examinat permite autorizarea
instructorului de pregătire practică dacă a fost angajat cel puţin 3 ani cu
normă întreagă sau a activat cel puţin 6 ani ca instructor auto atestat în
cadrul şcolilor autorizate sau „dacă face dovada că a deţinut autorizaţie
pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de
autoritatea competentă [...]". Aşadar, în noua concepţie, legiuitorul
a prevăzut, alternativ, şi posibilitatea ca instructorul auto de pregătire
practică să fie autorizat dacă face dovada că a deţinut autorizaţie pentru activitatea
de pregătire practică eliberată de autoritatea competentă.
Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr.
III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul
în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa
instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost
modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii
prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din
legea modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Or,
prevederile art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 109/2005, în noua reglementare, au fost modificate în sensul
celor susţinute de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin urmare, faţă de momentul pronunţării asupra
prezentei excepţii, Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă, deoarece
prevederile art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005 au
fost modificate - fără a conserva soluţia legislativă criticată - între
momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de
contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4814 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005
privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Ionel Marica, Ion Popa,
Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion
Ştefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinei Stângă,
Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ştefan,
Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinei Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea,
Nicolae Badea, Gheorghe Creţu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion,
Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru
Iordănescu şi Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti
- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean