DECIZIE Nr.
1094 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea
nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 646 din 1 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71,'art. 79 şi art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de
Viorel Miref Mihuţa în Dosarul nr. 3.455/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia ridicată este neîntemeiată, având în vedere faptul că accesul liber la
justiţie nu presupune şi accesul la toate gradele de jurisdicţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.455/108/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71, art. 79 şi art. 80 din Legea'nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de
Viorel Mirel Mihuţa într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul
dublului grad de jurisdicţie prin faptul că împotriva hotărârii primei instanţe
se exercită numai calea de atac a recursului, nu şi cea a apelului. Totodată,
textul art. 80 din Legea nr. 168/1999, prevăzând un termen de recurs de 10
zile, derogă de la dispoziţiile art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
ceea ce este contrar art. 73 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât o lege
ordinară nu poate modifica o lege organică.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă
şi asigurări sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 71, art. 79 şi art. 80 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. In
realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, critica de
neconstituţionalitate vizează numai dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi art. 80
din Legea nr. 168/1999. In consecinţă, Curtea urmează să reţină ca obiect al
excepţiei prevederile art. 79 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 168/1999,
texte care au următorul cuprins:
- Art. 79 alin. (1): „Hotărârile instanţei de fond
sunt definitive.";
- Art. 80: „Termenul de recurs este de 10 zile de la
data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie şi ale art. 73 alin. (1)-(3) privind categoriile de legi. Totodată,
se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, şi nr.
175 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 539 din 24 iulie 2002, a constatat constituţionalitatea art. 79 din Legea
nr. 168/1999 în raport cu o critică similară. Astfel, Curtea a reţinut că
legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea conflictelor de muncă două grade de
jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac, având în vedere că acestea
trebuie să fie judecate după o procedură caracterizată prin celeritate.
Totodată, Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare
internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac
care trebuie' prevăzute pentru' judecarea diferitelor litigii, reglementarea
acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional.
Stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de
specificul unor litigii său chiar de situaţia deosebită, specifică în care se
află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori
discriminări.
Neexistând elemente noi de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In cauza de faţă, Curtea constată că autorul excepţiei
invocă în mod greşit în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate
dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se aplică
doar în materie penală, nu şi în materia conflictelor de muncă. De asemenea, se
reţine ca în mod greşit autorul excepţiei consideră că textul de lege nu
consacră'dublul grad de jurisdicţie, întrucât această sintagmă vizează o
judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond,
iar cea de-a doua, de control judiciar. Or, în speţa de faţă, este evident că
există un dublu grad de jurisdicţie, recursul în materie de litigii de muncă
fiind o cale devolutivă de atac. De fapt, în realitate, Curtea reţine că
autorul excepţiei doreşte instituirea unui triplu grad de jurisdicţie, aspect
ce, deja, ar contraveni principiului celerităţii în materia litigiilor de
muncă.
Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte
de la o premisă greşită în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, lege adoptată cu majoritatea
cerută pentru legile organice. In aceste condiţii, este neîntemeiată critica
autorului excepţiei potrivit căreia printr-o lege ordinară s-a derogat de la o
lege organică. De altfel, o atare posibilitate nici nu există, întrucât
domeniile în care intervin cele două categorii de legi sunt din punct de vedere
material diferite, astfel încât nu se poate reglementa un domeniu aparţinând
legii ordinare prin lege organică, şi nici invers, ci eventual se pot adopta
legi cu majoritatea cerută pentru legile organice atunci când domeniile vizate
aparţin sferei de reglementare a ambelor categorii de legi. Desigur, un atare
procedeu legislativ nu poate afecta caracterul ordinar sau organic al acelor
domenii conferit prin Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi art. 80 din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de
Viorel Mirel Mihuţa în Dosarul nr. 3.455/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara -
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly