Decizia Nr.1093 din 18.12.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona RicuPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 9.853/100/2011 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.473D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Alexandru Ioan Iuga a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura administrativă prealabilă reglementată de textul de lege criticat nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, acestea interzicând doar procedurile administrative jurisdicţionale cu caracter obligatoriu. În plus, arată că partea interesată are posibilitatea de a ataca în justiţie actele emise de organele administrative în cadrul acestei proceduri.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.853/100/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării recursului formulat de Alexandru Ioan Iuga împotriva Sentinţei civile nr. 533 din 26 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 9.853/100/2011, având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 149 din Legea nr. 263/2010 încalcă dreptul de acces liber la justiţie. În acest sens, arată că, în situaţia în care această procedură nu este urmată, instanţa va respinge acţiunea ca inadmisibilă. De asemenea, formularea contestaţiilor împotriva deciziilor de pensionare peste termenul stabilit de lege face ca aceste decizii să devină definitive. În plus, aceste contestaţii sunt soluţionate de o comisie de contestaţii, unică la nivel naţional, astfel că termenul legal de soluţionare nu poate fi respectat. Astfel, se prelungeşte starea de incertitudine asupra legalităţii deciziilor de pensie emise pe durata nefinalizării unei prime proceduri prealabile eventual declanşate, aşa încât se vor formula noi contestaţii înainte de a se finaliza prima, parţial suprapuse. Totodată, arată că procedura prealabilă amintită are, în realitate, un caracter jurisdicţional, contravenind, astfel, dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, invocă prevederile din Regulamentul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din 2 mai 2011 privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice care reglementează în art. 13 şi 14 procedura de soluţionare a contestaţiilor de către această comisie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora:

– Art. 149: „(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.(3) Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat face parte din cap. VIII al Legii nr. 263/2010 - „Jurisdicţia asigurărilor sociale“. Prevederile acestui capitol stabilesc că persoanele nemulţumite de modul de stabilire a pensiei pot contesta deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii. Termenul de soluţionare a acestor contestaţii este de 45 de zile de la data înregistrării acestora. Această procedură are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional. Art.151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanţă a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii într-un termen de 30 de zile de la comunicare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, are în vedere faptul că, deşi art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 caracterizează aceasta procedură ca fiind una „administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional“, în realitate, din cuprinsul art. 13 şi 14 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei centrale de contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. 1.453/M34/18.769/10.161/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 9 mai 2011, reiese că această procedură are caracter jurisdicţional şi, prin urmare, caracterul obligatoriu al acesteia este neconstituţional. Curtea constată însă că această critică nu vizează conţinutul prevederilor Legii nr. 263/2010, ci pe cel al Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, al ministrului apărării naţionale, al ministrului administraţiei şi internelor şi al directorului Serviciului Român de Informaţii nr. 1.453/M34/18.769/10.161/2011. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă a se pronunţa doar cu privire la „neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare“. Aceste dispoziţii se referă la lege stricto sensu, ca act adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, astfel că nu acoperă şi sfera actelor administrative emise în aplicarea legilor, ce pot fi contestate însă în faţa instanţelor de contencios administrativ. Pentru cele arătate, Curtea nu poate analiza această critică de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia existenţa în sine a procedurii administrative prealabile ar reprezenta un obstacol pentru accesul liber la justiţie, Curtea reţine că instituirea acestei proceduri a urmărit degrevarea instanţelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestaţii în procedura de soluţionare a contestaţiilor. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii reexaminării de către comisia de contestaţii fără a mai parcurge procedura în faţa instanţelor de judecată şi numai în situaţia când nu sunt mulţumiţi de hotărârea acestei comisii pot să o supună analizei instanţei de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului de acces liber la justiţie, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanţei de judecată. Prevederile art. 21 din Constituţie nu interzic existenţa unei astfel de proceduri administrative prealabile şi nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicţional. Mai mult, pentru a îndepărta orice interpretare a dispoziţiilor legale ce ar fi putut aduce atingere dreptului consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, a statuat că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea acestora în termenul legal nu pot reprezenta piedici pentru accesul liber la justiţie a celui interesat. Faptul că, prin neparcurgerea procedurii administrative prealabile ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiţie nu este nici el de natură să demonstreze neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010. Aşa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, „liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.“ În acest sens este Decizia nr. 1.033 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 29 octombrie 2010. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă în Dosarul nr. 9.853/100/2011. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea