Decizia Nr.1091 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), ale art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lexi Star“ - S.R.L. din Târgu Jiu în Dosarul nr. 6.716/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care au fost abrogate ulterior sesizării Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 256¹ şi art. 256² din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.716/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), ale art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lexi Star“ - S.R.L. din Târgu Jiu într-o cauză având ca obiect anularea unei proceduri de atribuire, întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea de a ataca în paralel sau la intervale aleatorii de timp acte emise în cadrul unei achiziţii publice şi care au produs efecte juridice majore. Exercitarea a două căi procedurale diferite şi care se exclud de principiu este rezultatul unei tehnici legislative incoerente ce destabilizează activitatea economică atât a ofertanţilor operatori economici, dar şi a autorităţii contractante, în cadrul unei proceduri de achiziţie publică.Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Prin instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale facultative de contestare a actelor emise de autoritatea contractantă, nu se îngrădeşte dreptul la un proces echitabil şi nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii, dimpotrivă, se lărgeşte sfera posibilităţilor persoanei vătămate de a ataca actele nelegale emise de această autoritate. Pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut o procedură care să asigure soluţionarea procesului într-un termen rezonabil, prevăzând termene mai scurte decât cele din dreptul comun în materie de anulare a actelor emise de autorităţi.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că reglementarea specială a procedurii de a contesta de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante pe cale administrativ-jurisdicţională nu este obligatorie. Potrivit dispoziţiilor legale criticate, persoana care contestă poate alege această cale administrativ-jurisdicţională sau se poate adresa justiţiei, în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, având asigurat astfel accesul la justiţie. În acest sens, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: – Art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²): „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.(1¹) În cazul în care cu privire la acelaşi obiect au fost formulate atât contestaţie în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cât şi acţiune la instanţa judecătorească, aceasta din urmă, pentru asigurarea unei bune judecăţi, va putea dispune, la cererea părţilor sau din oficiu, prin încheiere, întrunirea cauzelor. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. (1²) Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor va transmite dosarul în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la alin. (1¹).“; – Art. 256¹: „(1) Înainte de a se adresa instanţei competente, persoana vătămată notifică autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi la intenţia de a sesiza instanţa judecătorească competentă. Dispoziţiile art. 205 şi 256² rămân aplicabile.
(2) Lipsa notificării prevăzute la alin. (1) nu împiedică introducerea cererii în faţa instanţei judecătoreşti competente.(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) nu are ca efect suspendarea de drept a procedurii de atribuire. După primirea notificării, autoritatea contractantă poate adopta orice măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea pretinsei încălcări, inclusiv suspendarea procedurii de atribuire sau revocarea unui act emis în cadrul respectivei proceduri.(4) Măsurile adoptate potrivit alin. (3) se comunică în termen de o zi lucrătoare atât persoanei care a notificat autoritatea contractantă, cât şi celorlalţi operatori economici implicaţi în procedura de atribuire.(5) Persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă potrivit dispoziţiilor alin. (1) se poate adresa de îndată instanţei judecătoreşti competente, fără a fi obligată să aştepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin. (3).(6) Persoana vătămată care, primind comunicarea prevăzută la alin. (4), consideră că măsurile adoptate sunt suficiente pentru remedierea pretinsei încălcări va transmite autorităţii contractante o notificare de renunţare la dreptul de a formula acţiune în justiţie sau, după caz, de renunţare la judecarea acţiunii în ceea ce priveşte respectiva încălcare.(7) Dispoziţiile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător în cazul prevăzut la art. 256 alin. (1).“;– Art. 256²: „(1) Persoana vătămată poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau, după caz, instanţa judecătorească competentă în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de: a)10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a 2-a, este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2); b)5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a 2-a, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2). (2) În cazul în care cererea prevăzută la alin. (1) priveşte conţinutul documentaţiei de atribuire, publicată în SEAP în condiţiile art. 75 alin. (5), art. 89 alin. (4) şi art. 127 alin. (2), data luării la cunoştinţă este data publicării documentaţiei de atribuire.(3) Partea nu se poate adresa, pentru soluţionarea aceleiaşi cereri, concomitent Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţei judecătoreşti competente. În caz contrar, se prezumă renunţarea la calea administrativ-jurisdicţională, partea având obligaţia de a notifica Consiliului introducerea cererii la instanţa judecătorească competentă.“Ulterior sesizării Curţii, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost modificată prin Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010, astfel că în prezent dispoziţiile criticate au următorul conţinut: – Art. 255 alin. (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita, prin contestaţie, anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.“; – Art. 255 alin. (1¹) şi (1²) se abrogă;

– Art. 256¹: „(1) Înainte de a se adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, persoana vătămată notifică autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi la intenţia de a sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Dispoziţiile art. 205 şi 256² rămân aplicabile. (2) Lipsa notificării prevăzute la alin. (1) nu împiedică introducerea cererii în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) nu are ca efect suspendarea de drept a procedurii de atribuire. După primirea notificării, autoritatea contractantă poate adopta orice măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea pretinsei încălcări, inclusiv suspendarea procedurii de atribuire sau revocarea unui act emis în cadrul respectivei proceduri.(4) Măsurile adoptate potrivit alin. (3) se comunică în termen de o zi lucrătoare atât persoanei care a notificat autoritatea contractantă, cât şi celorlalţi operatori economici implicaţi.(5) Persoana vătămată care a notificat autoritatea contractantă potrivit dispoziţiilor alin. (1) se poate adresa de îndată Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, fără a fi obligată să aştepte comunicarea măsurilor luate de autoritatea contractantă potrivit alin. (3).(6) Persoana vătămată care, primind comunicarea prevăzută la alin. (4), consideră că măsurile adoptate sunt suficiente pentru remedierea pretinsei încălcări va transmite autorităţii contractante o notificare de renunţare la dreptul de a formula contestaţie în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau, după caz, o cerere de renunţare la judecarea contestaţiei.“;– Art. 256²: „(1) Persoana vătămată poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de: a)10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a 2-a, este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2); b)5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, despre un act al autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 23 şi ale cap. II secţiunea a 2-a, este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2). (2) În cazul în care cererea prevăzută la alin. (1) priveşte conţinutul documentaţiei de atribuire, publicată în SEAP în condiţiile art. 75 alin. (5), art. 89 alin. (4) şi art. 127 alin. (2), data luării la cunoştinţă este data publicării documentaţiei de atribuire.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 21 - Accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea constată că, deşi acestea au fost modificate sau abrogate, astfel încât soluţia legislativă criticată nu mai este în vigoare, dispoziţiile legale în forma prevăzută de legea anterioară îşi produc în continuare efectele juridice în temeiul dispoziţiilor art. 725 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate“, respectiv „Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil“. Astfel, prevederile art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii au constituit temeiul juridic al acţiunii având ca obiect anularea unei proceduri de atribuire, întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, chiar dacă ele, abrogate total sau parţial, ori modificate, fără a prelua soluţia legislativă criticată, nu mai sunt în vigoare la data pronunţării prezentei decizii. II. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, respingând criticile formulate. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă (de exemplu, Decizia nr. 318 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008, sau Decizia nr. 585 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 2 iunie 2009), Curtea a constatat constituţionalitatea textelor de lege criticate în raport cu critici similare, statuând că dispoziţiile art. 255 alin. (1) din ordonanţă satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite“, persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ. Împrejurarea că, în această materie, legea a prevăzut două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate contesta actul respectiv nu este de natură a contraveni principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), (1¹) şi (1²), ale art. 256¹ şi art. 256² din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lexi Star“ - S.R.L. din Târgu Jiu în Dosarul nr. 6.716/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu