DECIZIE Nr.
1085 din 21 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 674 din 4 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin
Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Nicolae Florin Mărunţel în Dosarul nr.
668/294/2009 al Judecătoriei Sălişte - Secţia generală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 23 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 668/294/2009, Judecătoria
Sălişte - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Nicolae Florin Mărunţel.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece îl „cataloghează direct" pe inculpat că „ar fi
săvârşit o infracţiune", ceea ce contravine prezumţiei de nevinovăţie.
Judecătoria Sălişte consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece din
interpretarea dispoziţiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se
impută săvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin
hotărâre judecătorească definitivă.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de
procedură penală, având următorul cuprins: „Măsura arestării preventive a
inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.
143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârşit
o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau
pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în
libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (11), care consacră prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că din interpretarea dispoziţiilor legale
criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni,
fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare
rămasă definitivă. De asemenea,
folosirea de către legiuitor a termenului „infracţiune" are o semnificaţie
pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe
sau indicii temeinice că a fost săvârşită de inculpat, într-un anumit text de
lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţionează cu o pedeapsă de o
anumită gravitate. Aşa fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei,
dispoziţiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din
Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
In acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 157
din 22 februarie 2005, prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30
martie 2006, şi prin Decizia nr. 1.142 din 4 decembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008. Intrucât nu
au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, soluţia adoptată şi argumentele ce au stat la baza acestor
decizii se menţin şi în cauza de faţă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Nicolae Florin Mărunţel în Dosarul nr. 668/294/2009 al Judecătoriei
Sălişte - Secţia generală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta