DECIZIE Nr.
1082 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr.
144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de
Integritate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 659 din 3 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate, excepţie ridicată de Gheorghe Moraru în Dosarul nr.
15.111/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 15.111/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, excepţie ridicată de Gheorghe
Moraru într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de nedepunere a
declaraţiei de avere şi interese.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile Legii nr. 144/2007 sunt aplicabile,
astfel cum prevede expunerea de motive a legii, numai cu privire la persoanele
care ocupă funcţii sau demnităţi publice, categorie în care nu pot fi incluşi
toţi salariaţii instituţiilor publice implicate în privatizare decât cu
încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii. De
asemenea, se mai arată că textul de lege este discriminatoriu şi
disproporţionat din perspectiva faptului că obligaţia depunerii declaraţiei de
avere o are numai personalul din instituţiile publice implicate în procesul de
privatizare angajat cu contract individual de muncă, iar nu şi personalul din
celelalte instituţii publice.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cărora le revine
obligaţia de a depune declaraţia de avere şi interese, legiuitorul a avut în
vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât şi importanţa
funcţiilor deţinute de acestea. Or, activitatea personalului instituţiilor
publice implicate în privatizare are o importanţă deosebită din moment ce
aceasta are ca obiect gestionarea banului public şi, astfel, se justifică
interesul oricărui cetăţean referitor la veniturile realizate şi
incompatibilităţile existente cu privire la personalul vizat. In consecinţă,
soluţia legislativă criticată este constituţională.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din
25 mai 2007. In realitate, Curtea reţine că autorul excepţiei critică
dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 34 ale legii menţionate, text care, în urma
republicării Legii nr. 144/2007 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
535 din 3 august 2009, a devenit art. 41 alin. (1) pct. 34. In consecinţă,
potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează, prin prezenta decizie, să se
pronunţe asupra textului art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007, care
are următorul cuprins:
- „Art- 41. - (1) Următoarele categorii de
persoane au obligaţia declarării averii si a intereselor:
[...]
34. personalul instituţiilor publice implicate în
realizarea procesului de privatizare;".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile nediscriminării şi art.
53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Textul art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007
a mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu o
critică identică. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie
2009, Decizia nr. 75 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, şi Decizia nr. 131 din 3
februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314
din 12 mai 2009, a statuat că reglementarea criticată nu conţine dispoziţii
discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, ci se
aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de
norma legală. Obligaţia instituită prin această reglementare este justificată
de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de către anumite categorii de
personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi caracterizată ca o
restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi consacrate în
Constituţie.
Neexistând elemente noi, de natură a reconsidera
jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că existenţa
unei eventuale neconcordanţe între expunerea de motive a unei legi şi
prevederile propriu-zise ale acesteia nu poate fi calificată ca un fine de neconstituţionalitate.
Expunerea de motive nu conţine norme juridice, astfel că destinatarii legii sau
instanţele de judecată urmează să aplice textul de lege, şi nu expunerea de
motive. Desigur, aceştia pot însă interpreta, în mod teleologic, un text de lege
prin prisma celor arătate în expunere de motive a legii.
Curtea mai reţine că soluţia legislativă criticată este
pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligaţii
suplimentare în sarcina acelui personal care desfăşoară o activitate de o
anumită natură şi importanţă. In cazul de faţă, obligaţia de a depune
declaraţii de avere şi interese se impune personalului implicat în procesul de
privatizare tocmai prin legătura pe care aceştia o au cu gestionarea fondurilor
publice, dar şi prin atribuţiile de serviciu specifice pe care le îndeplinesc.
Or, pentru ca activitatea acestora să se desfăşoare sub semnul imparţialităţii,
integrităţii şi transparenţei, legiuitorul este liber să stabilească măsuri de
protecţie a acestor deziderate. O astfel de măsură este obligaţia de depunere a
declaraţiilor de avere şi interese în sarcina personalului implicat în procesul
de privatizare. Desigur, sfera acestui personal se va determina in concreto,
astfel încât nu orice salariat al instituţiei cu atribuţii în privatizare
va avea obligaţia depunerii unor asemenea declaraţii.
Se mai constată că textul art. 53 din Constituţie nu
are incidenţă în cauză, întrucât invocarea acestuia în susţinerea unei critici
de neconstituţionalitate se face întotdeauna prin arătarea dreptului a cărui
exercitare se pretinde a fi restrânsă; or, în cauza de faţă, autorul excepţiei
nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr.
144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate, excepţie ridicată de Gheorghe Moraru în Dosarul nr.
15.111/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly