DECIZIE Nr.
1081 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 si ale art. 41 din Legea
notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici
şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ana Ioniţă în
Dosarul nr. 1.100/32/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru Uniunea Naţională a
Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Bacău, consilierul
juridic Valentina Carmen Dachin, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind autorul
excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici
din România şi al Camerei Notarilor Publici Bacău solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că nu există elemente noi, care
să justifice schimbarea soluţiei Curţii exprimate prin Decizia nr. 650/2008. In
acest sens depune şi concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu
referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.100/32/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Ana Ioniţă în dosarul cu numărul de
mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unei hotărâri a
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie, în
cazul contestaţiilor împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină,
jurisdicţia administrativă obligatorie a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt costituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la Decizia
Curţii Constituţionale nr. 650/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a
activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial a României,
Partea I, nr. 92 din 16 mai
1995, având următorul conţinut:
- Art. 40: „Acţiunea
disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de
disciplină.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din
profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către
Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta
fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze
apărarea.
Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă
o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
Impotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la
Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la
instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ,
după caz.
Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului
Justiţiei. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.";
- Art. 41: „Sancţiunile
disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se
face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de
zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a
notarului public până la achitarea sumei.
Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6
luni;
d) excluderea din profesie."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile
speciale administrative, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi ale art. 126 alin. (5)
şi (6) privind interzicerea instanţelor extraordinare şi controlul judecătoresc
al actelor administrative ale autorităţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a
pronunţat prin Decizia nr. 650/2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 560
din 24 iulie 2008, statuând că procedura judecării abaterilor disciplinare nu
trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în
conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi
facultativă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială
este „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform
legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict
privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile
contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei
activităţii administrativ-jurisdicţionale", iar actul administrativ este „actul
unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi
juridice". Prin urmare, în cauza de faţă ne aflăm în domeniul unei
proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri jurisdicţionale speciale
administrative.
Totodată, cu privire la natura juridică a
contestaţiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către
ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în
numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de
competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este
contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune totuşi unul dintre următoarele
sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc
şi atunci legea naţională permite accesul la o instanţă judecătorească care
prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzei de către un tribunal independent şi imparţial (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983, şi Bryan contra Marii Britanii, 1995). Astfel, în cauza de faţă, părţile pot ataca hotărârea Consiliului
uniunii la instanţele judecătoreşti, potrivit art. 40 alin. (6) din Legea nr.
36/1995.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea constată că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 din
Legea fundamentală, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală
pentru toţi, şi nici celor ale art. 126 alin. (5) şi (6) din Legea
fundamentală, deoarece, pe de-o parte, Consiliul de disciplină nu poate fi
considerat instanţă extraordinară, iar, pe de altă parte, hotărârile
Consiliului uniunii pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă,
civilă sau de contencios administrativ, după caz.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ana Ioniţă în Dosarul nr.
1.100/32/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean