DECIZIE Nr.
1071 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 849 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici", excepţie ridicată de Carmen Valentina Alecu în Dosarul nr. 559/116/2007 (nr. în format vechi 675/C/2007) al Tribunalului Călăraşi - Secţia
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 559/116/2007 (număr în format vechi' 675/C/2007), Tribunalul
Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Carmen Valentina Alecu într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii emise de D.G.F.P
Călăraşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile „art. 79 alin. (3) din
Legea nr. 188/1999" încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie,
deoarece „prin mutare i se schimbă locul de muncă şi activitatea desfăşurată,
fără a avea posibilitatea de a alege".
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece textul de lege criticat nu constituie o încălcare a dreptului la muncă
şi nici nu instituie privilegii sau discriminări între persoane aflate în
situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat nu contravine art. 41 alin. (1) din Constituţie,
deoarece acesta se referă exclusiv la condiţiile şi perioada maximă pentru care
poate fi dispusă modificarea raporturilor de serviciu prin mutarea temporară a
funcţionarului public în cadrul altui compartiment al autorităţii sau
instituţiei publice, fără a conţine vreo dispoziţie care să afecteze, în
substanţa sa, dreptul fundamental la muncă. De altfel, menţionează că
susţinerile autorului excepţiei se referă mai mult la aspecte legate de
aplicarea textului de lege criticat de către organele abilitate şi nu se
constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, de natură să
reflecte relaţia de contrarietate între textul legal criticat şi prevederile
constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, republicată, sunt constituţionale, deoarece mutarea
temporară, motivată, a funcţionarului public în cadrul altui departament, în
interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul acesteia,
cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului, nu reprezintă o
îngrădire a dreptului la muncă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului excepţiei,
dispoziţiile „art. 79 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici", republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006. Curtea constată că, urmare a
renumerotării textelor şi a republicării legii în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 365
din 29 mai 2007, soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile legale criticate
a fost preluată în mod identic şi se regăseşte în prezent în art. 91 alin. (3),
astfel că asupra acestui text urmează a se pronunţa. Dispoziţiile legale
criticate prevăd următoarele: „(3) Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune
motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de maximum 6
luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care
îl are funcţionarul public."
In opinia autorului excepţiei, textul legal criticat
contravine art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Dreptul la
muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei,
precum şi a locului de muncă este liberă".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională reţine că dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici sunt considerate a fi contrare
dreptului la muncă şi libertăţii alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de
muncă, garantate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece, susţine
autorul excepţiei, prin aplicarea acestora i-au fost schimbate locul de muncă
şi activitatea desfăşurată, fără a avea posibilitatea de a alege.
Curtea Constituţională constată că aceste critici nu
sunt întemeiate. Astfel, textul de lege criticat, prin aceea că dispune asupra
condiţiilor şi modalităţilor modificării raportului de serviciu prin mutarea
temporară în cadrul altui compartiment, în interesul autorităţii sau
instituţiei publice, nu încalcă, prin conţinutul său, exercitarea dreptului la
muncă şi nu afectează nici libertatea alegerii profesiei sau a locului de
muncă. Aceasta, deoarece, potrivit aceloraşi prevederi legale criticate,
mutarea funcţionarului public în cadrul altui compartiment al aceleiaşi
instituţii sau autorităţi publice are caracter temporar, nu poate depăşi o
perioadă de maximum 6 luni într-un an, nu afectează statutul şi drepturile
salariale anterior dobândite. Totodată, această decizie se dispune motivat şi
se întemeiază pe raţiuni ce ţin de interesul acelei autorităţi sau instituţii
publice, urmărind o mai eficientă funcţionare a sa.
De altfel, Curtea observă că autoarea excepţiei expune
în motivarea sa elementele de fapt specifice cauzei deduse judecăţii instanţei
de drept comun şi, plecând de la aspecte ce ţin de o anumită interpretare şi
aplicare a legislaţiei apreciate ca fiind corecte, consideră că dispoziţiile
art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 sunt neconstituţionale. Or, asemenea
susţineri nu au caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci
prezintă interes doar pentru soluţionarea cauzei în fond, şi, ca atare, nu pot
fi primite de Curtea Constituţională. Pe de altă parte, Curtea a arătat în
jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004, că „neconstituţionalitatea unei
reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe
calea unei interpretări per a contrarie, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a
prevăzut in terminis".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Carmen Valentina
Alecu în Dosarul nr. 559/116/2007 (nr. în format vechi 675/C/2007) al
Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi