DECIZIE Nr.
1070 din 8 septembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor
de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 703 din 20 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Lusito Consulting" - S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr.
13.474/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că adoptarea ordonanţei
criticate a fost realizată cu respectarea exigenţelor constituţionale
specifice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 13.474/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din
contracte comerciale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Societatea Comercială „Lusito Consulting" - S.R.L din Bucureşti într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de emitere a unei ordonanţe de
plată.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile ordonanţei
criticate stabilesc o procedură „atât de simplificată, încât, practic, obligă
instanţa să se pronunţe exclusiv pe baza unor înscrisuri (...)", fără să
ţină seama de eventuala existenţă a unor alte litigii între părţi şi „fără să
îi fie permisă o minimă verificare a veridicităţii înscrisurilor deduse
judecăţii". Susţine că sunt nesocotite dispoziţiile art. 53 din
Constituţie, întrucât, în cadrul acestei proceduri, cel acţionat în judecată nu
poate administra nicio probă în favoarea sa, cu excepţia înscrisurilor, fiind
astfel lipsit de exerciţiul drepturilor procesuale. Mai arată că, în opinia sa,
ordonanţa a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din
Constituţie, întrucât nu era vorba despre o reală situaţie de urgenţă, în
condiţiile în care exista deja Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, care transpunea mult mai fidel textul Directivei
2000/35/CE. In acest sens, susţine că actuala ordonanţă contravine, de exemplu,
prevederilor art. 5 din textul legislativ comunitar.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 sunt
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 410 din 2 iunie 2008.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie:
art. 21 alin. (3) care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil, art.
53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
şi ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanţe de
urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, sunt neîntemeiate
criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale care
garantează dreptul la un proces echitabil, precum şi susţinerile autorului excepţiei
potrivit cărora prevederile ordonanţei de urgenţă criticate lipsesc debitorul
de posibilitatea exercitării drepturilor procesuale, ceea ce ar contraveni
dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Astfel, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 reglementează procedura recuperării pe cale
judecătorească exclusiv a acelor creanţe care izvorăsc din contracte comerciale
şi care sunt, în acelaşi timp, certe, lichide şi exigibile. In acest scop, la
cererea privind creanţa de plată a preţului, creditorul trebuie să anexeze,
potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanţă, înscrisurile ce atestă cuantumul sumei
datorate, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit
art. 9, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, instanţa urmând să
verifice dacă această contestaţie este întemeiată, iar art. 10 alin. (1)
prevede că, în cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza
înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe
administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă
de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată. Conform art. 13
alin. (1), împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în
anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Din toate aceste
texte de lege rezultă în mod evident că procedura ce face obiectul Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 se desfăşoară într-un cadru procesual
menit să asigure toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil, iar
debitorul are la îndemână suficiente mijloace procedurale pentru a-şi apăra
interesele.
De altfel, Curtea a mai examinat constituţionalitatea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 sub aspectul pretinsei
încălcări a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. Prin Decizia nr.
992 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea a constatat că ordonanţa are în vedere
necesitatea soluţionării cu operativitate a litigiilor comerciale şi că, în
sine, aceasta nu cuprinde dispoziţii contrare dreptului părţilor la un proces
echitabil, ci, dimpotrivă, instituie toate garanţiile procedurale pentru ca
atât creditorul, cât şi debitorul să beneficieze de acesta.
In ceea ce priveşte critica prin raportare la
dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată, de asemenea,
că nu este întemeiată. Indeplinirea obligaţiei asumate de România faţă de
statele membre ale Uniunii Europene constând în transpunerea, până la momentul aderării,
a tuturor directivelor comunitare în vigoare la data semnării Tratatului de
aderare poate fi considerată o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu
mai poate fi amânată, ţinând cont de faptul că, astfel cum se precizează în
preambulul ordonanţei, aceasta transpune în legislaţia naţională prevederile
Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie
2000 privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale. Nu
poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia nu era
necesară emiterea ordonanţei de urgenţă criticate întrucât deja exista în
domeniu o reglementare suficientă, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată. Sub acest aspect, Curtea observă că Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, transpunând directiva europeană amintită
şi vizând numai obligaţiile rezultate din contracte comerciale, are ca scop
îmbunătăţirea funcţionării pieţei interne a Uniunii Europene. De aceea, astfel
cum cere chiar directiva transpusă, domeniul de aplicare al Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 este limitat la plăţi efectuate ca
remuneraţie pentru tranzacţii comerciale şi nu reglementează tranzacţiile cu
consumatorii ori dobânda pentru alte plăţi, care pot fi supuse prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lusito Consulting"
- S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr. 13.474/300/2008 al Judecătoriei Sectorului
2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu