DECIZIE Nr.
107 din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 12 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Valentin
Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu, Societatea Comercială „Oviram" - S.A. din
Reghin şi Societatea Comercială „Agromar" - S.R.L. din Reghin în Dosarul
nr. 12.343/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, face referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.343/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicata de Valentin Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu, Societatea Comercială
„Oviram" - S.A. din Reghin şi Societatea Comercială „Agromar" -
S.R.L. din Reghin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstitutionale, încălcând prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1),
art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24, 53, art. 115 alin. (4), (5) şi (6),
art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală arată că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art.
16 alin. (1), art. 21 alin. (1), '(2) şi (3), art. 24, art. 124 alin. (2)
şi art. 126 alin. (1) din
Constituţie. In acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie. In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53
şi art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, arată că acestea nu au
incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. II alin.
(1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, care au
următorul cuprins:
- Art. II alin. (1), (3) şi
(4): „(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de
instanţele competente, potrivit legii. [...]
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a
prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de
apel se trimit la curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la
apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) referitoare la delegarea
legislativă, art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi art.
126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi
în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin Decizia nr. 405 din 16 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege
criticate sunt constituţionale.
In acest sens Curtea a reţinut
că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei
sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi
art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii".
De asemenea, Curtea a statuat că, deşi prin efectul
aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială,
aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale
hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de
neconstituţionalitate.
Astfel, dincolo de caracterul
tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o
compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile
procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. In fine, Curtea
a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului
controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea
principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de
lege.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea
acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II alin.
(1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, excepţie ridicată de Valentin Şerbănescu, Nadejda Şerbănescu,
Societatea Comercială „Oviram" - S.A. din Reghin şi Societatea Comercială
„Agromar" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 12.343/2005 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu