DECIZIE Nr.
1068 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) si art.
17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 si
art. 2821 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, precum si ale
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si
completarea
Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 10 noiembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc -
judecător
Ion Predescu -
judecător
Puskas Valentin Zoltan -
judecător
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi art.
17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi
art. 2821 din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Constantin Cazacu în
Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei
Constantin Cazacu, avocat Mihai-Bogdan Iacob, iar pentru partea Mihail
Sireţeanu răspunde apărătorul ales Mihai Ştreangă, cu împuterniciri avocaţiale
la dosar.
Cauza este în stare de
judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii
de admitere a acesteia, reiterând argumentele invocate în faţa Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Avocatul celeilalte părţi solicită, de asemenea,
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) si art. 17 lit. h) din
Legea nr. 78/2000 şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi art. 2821 din Legea nr. 31/1990, respectiv ca neîntemeiată referitor la prevederile Ordonanţei de
urgentă a Guvernului nr. 134/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia nr. 1.004 din 14 decembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 9.581/1/2009, admiţând recursul împotriva Incheierii
din 2 decembrie 2009 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
- Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art.' 12 lit. a) şi art.
17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi
art. 2821 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi
ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Cazacu în
Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală cu ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect infracţiuni de
corupţie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) si art.
17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi art.
2821 din Legea nr. 31/1990 aduc o gravă atingere dispoziţiilor constituţionale
ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere, ale art. 53 privind condiţiile
şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi
ale art. 135 referitoare la economia de piaţă. în acest sens, arată că art. 2821 din Legea nr. 31/1990 prevede exercitarea din oficiu a acţiunii penale pentru
infracţiunile prevăzute în titlul VIII al legii, iar art. 272 alin. (1) pct. 2
şi art. 275 din Legea nr. 31/1990 incriminează ca infracţiuni o serie de fapte
ale administratorilor şi/sau directorilor societăţilor comerciale, fără a
distinge între societăţile comerciale la care statul sau o unitate
administrativ-teritorială este acţionar şi cele cu capital integral privat.
Consideră că aceste reglementări au fost preluate necenzurat în Legea nr.
78/2000 prin intermediul art. 17 lit. h), care face trimitere directă la
infracţiunile reglementate de Legea nr. 31/1990, dar şi prin intermediul art.
12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi al art. 1 lit. b) din aceeaşi lege, care
permite sancţionarea persoanelor care îndeplinesc o funcţie sau o însărcinare,
în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în
cadrul societăţilor comerciale sau al altor operatori economici, inclusiv cei
cu capital integral privat. Dacă, în ceea ce priveşte societăţile comerciale la
care este acţionar statul sau o unitate administrativ-teritorială, interesul
public poate fi oarecum justificat, în ceea ce priveşte societăţile cu capital
integral privat, textele de lege criticate creează posibilitatea ca o
autoritate statală, respectiv Ministerul Public, să intervină nelimitat şi
necenzurat într-un domeniu exclusiv de interes privat, fără să fie vorba deci
de ocrotirea unui interes public, cu nesocotirea intereselor specifice mediului
privat şi în absenţa unei sesizări a persoanelor interesate/prezumtiv vătămate.
De asemenea, autorul excepţiei susţine că prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin.
(4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) referitoare la
rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (3) lit. I) privind reglementarea prin lege organică a organizării şi
funcţionării Ministerului Public, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la
condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţă şi ale art.
131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, întrucât reglementarea
cuprinsă în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 este de natură
a afecta regimul juridic al Ministerului Public, în condiţiile în care organizarea şi
funcţionarea acestei instituţii fundamentale a statului este de domeniul legii
organice. Mai arată că reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţă cu
depăşirea limitelor delegării legislative reprezintă o imixtiune inadmisibilă
în competenţa legislativă a Parlamentului, deci o violare a principiului
separaţiei puterilor în stat. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 544/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2006 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii de Conturi.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi art. 17 lit. h) din Legea
nr. 78/2000, ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi art. 2821 din Legea nr.
31/1990 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 sunt
constituţionale, deoarece nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie:
- dispoziţiile art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi art.
17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, având
următorul cuprins:
- Art. 1 lit. b): „Prezenta
lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de
corupţie şi se aplică următoarelor persoane: [...] b) care îndeplinesc,
permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura
în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul
serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor
naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi
economici;";
- Art. 12 lit. a): „Sunt
pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt
săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori
alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de
comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o
îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând
informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;";
- Art. 17 lit. h), modificat prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000
[publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 842 din 19 septembrie 2005]: „In înţelesul
prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu
infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu
infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:
[...] h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi
celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în
secţiunile a 2-a şi a 3-a;";
- dispoziţiile'art. 272
alin. (1) pct. 2, art. 275 şi art. 2821 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având
următorul cuprins:
- Art. 272 alin. (1) pct. 2, modificat prin Legea nr.
441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990
privind registrul comerţului, republicată [publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006]: „Se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani
fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii,
care: [...] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se
bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui
propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau
indirect;";
- Art. 275, al cărui alin. (1) pct. 1 a fost modificat
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte
normative incidente [publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007]: „(1) Se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă administratorul
care:
1. încalcă, chiar
prin persoane interpuse sau prin acte simulate, dispoziţiile art. 1443;
2. nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute
de lege sau încalcă dispoziţiile art. 193 alin. (2);
3. începe operaţiuni în numele unei societăţi cu
răspundere limitată, înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al
capitalului social;
4. emite titluri negociabile reprezentând părţi
sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată;
5. dobândeşte acţiuni ale societăţii în contul
acesteia, în cazurile interzise de lege.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte
şi asociatul care încalcă dispoziţiile art. 127 sau ale art. 193 alin.
(2).";
- Art. 2821, introdus
prin Legea nr. 441/2006: „Pentru infracţiunile
prevăzute în prezentul titlu, acţiunea penală se exercită din oficiu.";
- şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie
2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Referitor la prevederile
art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi ale
art. 272 alin. (1) pct. 2,' art. 275 şi art. 2821 din Legea nr. 31/1990, autorul excepţiei solicită, în realitate,
modificarea textelor de lege criticate, în sensul înlăturării caracterului
oficial al exercitării acţiunii penale şi lăsării acesteia la dispoziţia
părţilor. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit. a) şi art. 17 lit. h) din Legea nr.
78/2000 şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi art. 2821 din Legea nr.
31/1990 va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. In ceea ce priveşte
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, aceasta a mai fost supusă
controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 115
alin. (4) şi (6) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de
critici similare. In acest sens este Decizia nr. 297 din 23 martie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 328 din 18 mai 2010, prin care Curtea Constituţională
a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, pentru motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru aceleaşi motive, prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 nu încalcă nici dispoziţiile art. 1 alin.
(4), art. 16, art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit.
I) şi art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. b), art. 12 lit.
a) şi art.17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie şi ale art. 272 alin. (1) pct. 2, art. 275 şi
art. 2821 din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin
Cazacu în Dosarul nr. 10.888/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
II. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică