DECIZIE Nr.
1068 din 14 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 1 din Codul de procedura penala
si ale art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si
combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 769 din 17 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 861 din Codul de procedură penală şi ale art.
22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului
şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Marius Iulian Avram şi
Lenuţa Soare în Dosarul nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorii excepţiei, prin care solicită acordarea unui termen de
judecată, în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare, având în vedere că autorii excepţiei au avut suficient timp
pentru angajarea unui apărător, de la data sesizării Curţii Constituţionale
prin Incheierea din 26 mai 2008.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 156
alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea
nr. 47/1992, respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.776/91/2007, Tribunalul Vrancea - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 861 din Codul de procedură penală şi art. 22 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Marius Iulian Avram şi Lenuţa Soare într-o cauză penală având ca
obiect săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece instituţia martorilor sub acoperire pe care o reglementează este de
natură să limiteze dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil al
inculpaţilor.
Tribunalul Vrancea - Secţia penal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 861 din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu
următorul conţinut:
- Art. 861 din Codul
de procedură penală: „Dacă există probe sau indicii temeinice că prin
declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de
domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitată viaţa, integritatea corporală sau
libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa să nu
declare aceste date, atribuindu-i-se o altă identitate sub care urmează să
apară în faţa organului judiciar.
Această măsură poate fi dispusă de către procuror în
cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii de instanţă, la cererea
motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane
îndreptăţite.
Datele despre identitatea reală a martorului se
consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului
care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul
instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximă
siguranţă. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum
şi de cei care a dispus măsura.
Documentele privind identitatea reală a martorului
vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în
condiţii de strictă confidenţialitate.
In toate cazurile, documentele privind identitatea
reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul,
prin ordonanţă sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat că a
dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a
martorului.
Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o
altă identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 862 alin. 5, precum şi
declaraţia martorului, consemnată în cursul judecăţii şi semnată de procurorul
care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de
judecată, potrivit art. 862 alin. 6, teza I, pot servi la
aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi
împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Pot fi audiaţi ca martori cărora li s-a atribuit o
altă identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi
experţilor.";
- Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000: „Actele încheiate de poliţiştii şi colaboratorii acestora,
prevăzuţi la alin. (1), pot constitui mijloace de probă."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. De asemenea,
sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei
de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi ca şi cele
invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 193 din 27 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 861 din Codul de procedură penală, reţinând în esenţă că dispoziţiile
de lege supuse criticii de neconstituţionalitate reprezintă o concretizare a prevederilor
constituţionale, necesitatea asigurării protecţiei datelor de identificare a
martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apărare al
persoanei supuse acuzării. Această măsură este impusă de necesitatea
asigurării, pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetăţeni care ar fi expuşi
prin declararea identităţii reale a martorului, a dreptului la viaţă, la
integritate fizică şi libertate individuală, valori supreme şi garantate în
statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din
Constituţie. Restrângerea dreptului la apărare este proporţională cu situaţia
care a determinat-o, realizându-se numai dacă sunt probe sau indicii temeinice
că prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de
domiciliu ori de reşedinţă ar fi periclitate drepturile şi libertăţile
menţionate, şi nu încalcă acest drept, contrar celor susţinute de autorii
excepţiei. Totodată, Curtea a mai reţinut că această problemă a fost examinată
şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a statuat
că se admit excepţii de la principiul potrivit căruia elementele de probă
trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţă publică, în vederea unei
dezbateri în contradictoriu. Aceasta însă sub rezerva respectării drepturilor
apărării, care impun, ca regulă generală, să se asigure acuzatului, la unul sau
la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvată şi suficientă de a
contesta o mărturie în acuzare şi de a interoga autorul mărturiei, şi cu
respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri
acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi de a
combate mărturia acestuia, hotărârea de condamnare să nu se întemeieze în
totalitate sau în mod determinant pe această mărturie (Cauza Kostovski contra Olandei, 1989).
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (2) din
Legea nr. 143/2000, Curtea constată că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate nu arată în ce mod aceste prevederi încalcă dispoziţiile
constituţionale, principala sa critică referindu-se la lipsa posibilităţii
inculpaţilor de a cunoaşte identitatea martorilor sub acoperire.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 861 din Codul de procedură penală şi ale art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit
de droguri, excepţie ridicată de Marius Iulian Avram şi Lenuţa Soare în Dosarul
nr. 1.776/91/2007 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean