DECIZIE Nr.
1064 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1200, art. 1201, art. 1295 si art.
1306 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 567 din 14 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1200, 1201, 1295 şi 1306 din Codul
civil, excepţie invocată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din
Galaţi în Dosarul nr. 1.520/44/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia comercială.
La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială
„Impex Ela" - S.R.L. din Galaţi, prin avocat, cu delegaţie la dosar.
Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea Societatea Comercială „Impex Ela" - S.R.L.
din Galaţi, prin avocat, solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că
autoarea excepţiei solicită modificarea textelor de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.520/44/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1200, 1201, 1295 şi 1306 din Codul civil, excepţie
invocată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galaţi într-o cauză
având ca obiect o cerere privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care
să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 1295 şi 1306 din Codul civil contravin
dispoziţiilor art. 44, 53 şi 136 din Constituţie, „în măsura în care se
înţelege că un proprietar poate fi deposedat de către instanţa de judecată prin
constatarea perfectării unei pretinse înţelegeri, fără ca în prealabil să se
verifice condiţiile de validitate a convenţiilor între părţi".
De asemenea, prevederile art. 1200 şi 1201 din Codul
civil sunt neconstituţionale, întrucât sintagma „în aceeaşi calitate" se
referă la condiţia existenţei aceleiaşi calităţi procesuale a părţilor, pentru
a exista autoritate de lucru judecat. Or, în opinia autorului excepţiei,
autoritatea de lucru judecat există dacă este îndeplinită doar condiţia
identităţii de obiect, cauză şi părţi.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 1200,
1201, 1295 şi 1306 din Codul civil, potrivit cărora:
- Art. 1200: „Sunt prezumţii legale acelea care
sunt determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declară nule pentru că le
priveşte făcute în frauda dispoziţiilor sale;
2. în cazurile când legea declară că dobândirea
dreptului de proprietate sau liberaţiunea unui debitor rezultă din oarecare
împrejurări determinate;
3. abrogat;
4. puterea ce legea acordă autorităţii lucrului
judecat.";
- Art. 1201: „Este lucru judecat atunci când a doua
cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este
între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi
calitate.";
- Art. 1295: „Vinderea este perfectă între părţi
şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa
vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului,
deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.
(2) In materie de vindere de imobile, drepturile
care rezultă prin vinderea perfectă între părţi, nu pot a se opune, mai înainte
de transcriptiunea actului, unei a treia persoane care ar avea şi ar fi
conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut.";
-Art. 1306: „Pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu le
este oprit prin lege."
In opinia autoarei excepţiei, prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 -
Egalitatea în drepturi, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul
de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, art. 136 - Proprietatea, art. 148 - Integrarea în Uniunea
Europeană.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte neconstituţionalitatea
prevederilor art. 1295 şi 1306 din Codul civil, Curtea constată că susţinerea
autoarei excepţiei, potrivit căreia aceste prevederi legale contravin
dispoziţiilor art. 44, 53 şi 136 din Constituţie, „în măsura în care se
înţelege că un proprietar poate fi deposedat de către instanţa de judecată prin
constatarea perfectării unei pretinse înţelegeri, fără ca în prealabil să se
verifice condiţiile de validitate a convenţiilor între părţi", nu poate fi
analizată ca o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Ea vizează mai degrabă
modalitatea de aplicare a unui text de lege la speţa dedusă judecăţii.
Faţă de acest aspect, în temeiul art. 2 alin. (2) şi
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
II. De asemenea, în opinia autoarei excepţiei,
prevederile art. 1200 şi 1201 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât
sintagma „în aceeaşi calitate" se referă la condiţia existenţei aceleiaşi
calităţi procesuale a părţilor, pentru a exista autoritate de lucru judecat.
Or, în opinia autoarei excepţiei, autoritatea de lucru judecat există dacă este
îndeplinită doar condiţia identităţii de obiect, cauză şi părţi, fără a fi
necesar ca acestea să aibă şi aceeaşi calitate procesuală.
Curtea constată că motivarea formulată vizează
modificarea prevederilor art. 1200 din Codul civil, prin eliminarea sintagmei
„în aceeaşi calitate", în opinia sa, fiind suficientă condiţia identităţii
de obiect, cauză şi părţi, pentru a exista autoritate de lucru judecat.
Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul
că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în art.
11 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul
controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor
Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea
conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în
temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1200, art. 1201, art. 1295 şi art.
1306 din Codul civil, excepţie invocată de Societatea Comercială „Alcom" -
S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.520/44/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie