DECIZIE Nr.
1061 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 662 din 27 septembrie 2010
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Odovitis" - S.R.L. Jariştea în Dosarul nr. 8.635/231/2009 al Judecătoriei
Focşani.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.635/231/2009, Judecătoria Focşani
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Odovitis" - S.R.L. Jariştea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (4), deoarece alin. (1) al aceluiaşi
articol a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale
nr. 953/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins:
„(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit
de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită
contravenţia."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (4)
privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 32 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 stabileşte competenţa teritorială în soluţionarea, în primă instanţă, a
plângerilor contravenţionale, fiind norme procedurale care ţin de opţiunea
legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală.
De altfel, prin numeroase decizii, precum Decizia nr.
81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007,
Curtea Constituţională a statuat că art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 reprezintă o aplicare a principiului specialia
generalibus derogant, în sensul competenţei
atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituţie legiuitorului. Acesta poate
institui, pentru situaţii deosebite, reguli speciale în ceea ce priveşte
stabilirea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată.
Or, în cauza de faţă este criticată dispoziţia de lege
ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, procedura aplicabilă fiind
una specială, derogatorie de la normele dreptului comun.
Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt
valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Odovitis" - S.R.L. Jaristea în Dosarul nr. 8.635/231/2009 al Judecătoriei
Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman