DECIZIE Nr.
1056 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 13 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Zoltân Kerekes în Dosarul nr. 2.045/218/2008 al Tribunalului Satu
Mare - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât
motivele de neconstituţionalitate invocate nu privesc textul de lege criticat,
ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3)
din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.045/218/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
86 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Zoltân Kerekes într-o
acţiune civilă având ca obiect acordarea pensiei de întreţinere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că în ultimii 3 ani a achitat pensie de
întreţinere pentru finalizarea studiilor superioare, însă pârâta, faţă de care
şi-a stabilit filiaţia pe cale judiciară, s-a înscris la o a doua facultate. In
continuare, arată că, prin Decizia de îndrumare nr. 2/1971 a Plenului Tribunalului
Suprem, s-a stabilit că „părinţii sunt obligaţi a da întreţinere copiilor
deveniţi majori şi aflaţi în continuarea studiilor, până la terminarea
studiilor, dar fără a depăşi 25 de ani". Pentru a beneficia de întreţinere
se mai arată că „copilul trebuie să dovedească stăruinţă în cultivarea
studiilor şi să obţină rezultate corespunzătoare". In motivarea deciziei
se afirmă că „prin incapacitate de muncă nu trebuie să se înţeleagă doar
incapacităţi de ordin fiziologic, medical, ci şi incapacităţi care derivă din
satisfacerea unor cerinţe de ordin social". In continuare, arată că,
referitor la vârsta până la care se plăteşte pensie în cazul continuării
studiilor, Codul familiei nu face nicio referire, astfel încât, interpretând
prin analogie prevederile art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, s-a stabilit
că această vârstă este de 26 de ani. Legiuitorul a avut în vedere această
vârstă, întrucât, la unele facultăţi, durata studiilor este de 5, respectiv 6
ani, însă nu a avut în vedere ca, în această perioadă, cel îndreptăţit la
pensia de întreţinere să urmeze mai multe facultăţi sau specializări. De
asemenea, arată că nici statul nu plăteşte pensie de urmaş în cazul în care
majorul urmează o a doua facultate, acest lucru rezultând din prevederile
Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 pentru
aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, secţiunea a
V-a, art. 20, conform cărora pensia de urmaş, reglementată la art. 66 lit. b)
din Legea nr. 19/2000, se acordă copiilor care urmează cursurile unei singure
instituţii de învăţământ universitar, până la terminarea acesteia, fără a
depăşi vârsta de 26 de ani. Consideră că trebuie să se facă aplicarea, în
prezenta speţă, a principiului potrivit căruia acolo unde există aceeaşi
raţiune trebuie să existe aceeaşi soluţie.
Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că acestea
nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 57, deoarece fundamentul
obligaţiei de întreţinere îl constituie relaţiile de familie şi regulile de
convieţuire socială, care presupun solidaritate între membrii familiei.
Totodată, arată că aprecierea situaţiilor în care prevederile legale sunt
încălcate prin exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu rea-credinţă vizează
interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 86 din Codul familiei, republicat în Buletinul
Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:
„(1) Obligaţia de întreţinere există între soţ şi
soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi,
străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane
anume prevăzute de lege.
(2) Are drept la întreţinere numai acela care se
află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii
de a munci.
(3) Descendentul, cât timp este minor, are drept la
întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor
şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 86 din Codul familiei reglementează obligaţia legală de
întreţinere „între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi
adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi
între celelalte persoane anume prevăzute de lege".
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate,
Curtea constată că autorul excepţiei critică modul de aplicare de către
instanţa de judecată a prevederilor art. 86 din Codul familiei. Astfel, arată
că în ultimii 3 ani a achitat pensie de întreţinere pentru finalizarea
studiilor superioare, însă pârâta, faţă de care şi-a stabilit filiaţia pe cale
judiciară, s-a înscris la o a doua facultate, în aceste condiţii solicitând să
se facă aplicarea, în speţă, a principiului potrivit căruia acolo unde există
aceeaşi raţiune trebuie să existe aceeaşi soluţie şi să se aplice cu prioritate
prevederile Ordinului ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001,
secţiunea a V-a, art. 20, conform cărora pensia de urmaş, reglementată la art.
66 lit. b) din Legea nr. 19/2000, se acordă copiilor care urmează cursurile
unei singure instituţii de învăţământ universitar, până la terminarea acesteia,
fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
In aceste condiţii, Curtea constată că motivele de
neconstituţionalitate invocate nu privesc textul de lege criticat, ca atare, ci
aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că
nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele
judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul
sistemului căilor de atac prevăzut de lege. In acest sens, potrivit art. 126
alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Zoltan Kerekes în Dosarul nr. 2.045/218/2008 al Tribunalului Satu
Mare - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu