DECIZIE Nr.
1051 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7) si art. 43 alin. (1) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al
Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, în conformitate cu concluziile formulate în scris.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, fiind invocată
în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
593/116/2006, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Navol" - S.A. în cauza ce are ca obiect judecarea
unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 85/2006 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1), art. 124
şi art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
întrucât reglementează posibilitatea judecătorului-sindicde a nu suspenda
judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Autorul excepţiei critică şi „arbitrarul normei
dispositive (Va putea să nu dispună)", care contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituţională
este garantul supremaţiei Constituţiei.
O altă critică de neconstituţionalitate constă în
susţinerea că prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 contravin
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, art. 44 alin. (1) şi (2),
ale art. 45, 53, 135 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ale art. 6
paragraful 1, ale art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la
Convenţie. Se apreciază că măsura suspendării de la tranzacţionare a acţiunilor
societăţilor listate cu începere de la data comunicării către Comisia Naţională
a Valorilor Mobiliare a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, până
la data admiterii planului de reorganizare, respectiv până la intrarea în
faliment, reprezintă o încălcare a exercitării dreptului de proprietate al
acestor societăţi.
Se susţine că, faţă de aceste încălcări ale textelor
constituţionale, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ar trebui reformulat
astfel încât să înlăture echivocul şi să permită majorarea capitalului social
al debitorului în orice moment al procedurii.
Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât
suspendările prevăzute de reglementările criticate, apreciate ca fiind
neconstituţionale, sunt reguli excepţionale, aplicabile restrictiv.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In esenţă, se arată că
atât prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, cât şi cele ale art.
43 alin. (1) din aceeaşi lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt
constituţionale. Se arată că sunt respectate atât prevederile din Constituţie,
cât şi cele din dispoziţiile internaţionale, invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 8
alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu
următorul conţinut:
- Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: „Prin
derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,
Judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în
care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel
puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională."
- Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „Ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării
planului de reorganizare, acţiunile societăţilor emitente, în sensul Legii nr.
297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare,
se suspendă de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicării de
către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
In legătură cu susţinerea că art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 85/2006 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5)
referitoare la respectarea Constituţiei, ale art. 24 alin. (1) referitoare la
garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi
ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale, precum şi
cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale care prevăd dreptul la un proces echitabil,
Curtea constată că este neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 293 din 22 martie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, şi prin Decizia nr. 478 din 17 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate referitoare la art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 şi
a reţinut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituţie. Totodată, s-a
constatat că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, această reglementare corespunde scopului şi caracterului special al
procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri, fără
a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei
Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România.
Prin Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21
mai 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 din
Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive
ale legiuitorului. In virtutea acestor prerogative constituţionale,
legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi
reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.
Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este o procedură specială,
caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului
debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin
acte juridice frauduloase, urmărind, în aceIaşi timp, valorificarea cu
eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o
măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele
cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Având în vedere această jurisprudenţa, Curtea reţine că
sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi
art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, sunt respectate şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât art. 8 alin. (7) din Legea nr.
85/2006, prin prevederea că Judecătorul-sindic va putea să nu dispună
suspendarea cauzei", nu instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferenţă de regim
impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a procedurii insolvenţei.
In privinţa celorlalte texte constituţionale invocate
de autorul excepţiei, şi anume art. 24 alin. (1) şi art. 124, Curtea constată
că acestea nu sunt incidente în cauză.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, prin invocarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea
în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea
dreptului de proprietate, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
ale art. 135 privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea
proprietăţii private, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la
un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art.
17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea
folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la
Convenţie referitor la protecţia proprietăţii, Curtea reţine, de asemenea, că
este neîntemeiată.
Dispoziţiile legale criticate care prevăd suspendarea
de la tranzacţionare a acţiunilor societăţilor listate nu încalcă prevederile
art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie si nici cele ale
art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Chiar dacă măsura suspendării atrage o limitare a dreptului de
proprietate al debitorului şi acţionarilor acestuia, aceleaşi dispoziţii
constituţionale prevăd că legiuitorul poate să stabilească conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate. Iar suspendarea de la tranzacţionare a
acţiunilor societăţilor emitente, ca urmare a deschiderii procedurii, până la
data confirmării planului de reorganizare, corespunde tocmai scopului Legii nr.
85/2006, şi anume acela de a institui o procedură pentru plata pasivului
debitorului în încetare de plăţi fie prin reorganizarea societăţii sau prin
lichidarea unor bunuri ale debitorului până la acoperirea pasivului, fie prin
faliment.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că
măsura suspendării de la tranzacţionare nu instituie un tratament
discriminatoriu. Existenţa unor condiţii speciale, corespunzătoare procedurii
insolvenţei, în comparaţie cu un litigiu comercial comun, impune instituirea
unui regim juridic specific care să asigure redresarea comerciantului debitor
şi recuperarea creanţelor. Astfel, stabilirea acestei măsuri respectă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2).
Intrucât, prin reglementarea
măsurii suspendării nu se restrânge exercitarea unor drepturi sau libertăţi
fundamentale ale cetăţenilor, ci, aşa cum s-a mai arătat, se instituie unele
măsuri procedurale specifice domeniului de reglementare al Legii nr. 85/2006,
dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
De asemenea, măsura prevăzută de art. 43 alin. (1) din
Legea nr. 85/2006, care are ca scop garantarea integrităţii patrimoniului
debitorului şi protejarea investitorilor şi a altor parteneri contractuali ai
debitorului, este de natură să satisfacă cerinţele constituţionale ale art. 45
şi art. 135 alin. (2) lit. a).
In sfârşit, Curtea reţine că, faţă de criticile formulate,
celelalte reglementări internaţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt
incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Navol" - S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al
Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta