DECIZIE Nr.
1050 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 767 din 14 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Maria
Heytmanek în Dosarul nr. 3.589/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
- Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde partea Gheorghe Cocheci, lipsă
fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, Gheorghe Cocheci solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta vizează chestiuni de
interpretare a legii, iar nu de constituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 3.589/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Maria Heytmanek într-o acţiune în anulare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale,
deoarece soluţionarea cererii de anulare a unei hotărâri judecătoreşti de către
însăşi instanţa care a pronunţat-o nu asigură imparţialitatea judecăţii.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate
sunt constituţionale, întrucât cererea de anulare nu se soluţionează de acelaşi
judecător.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul
cuprins: „Cererea în
anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului
cauzei în primă instanţă."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 129 privind
folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001, constatând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr.
270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 25 iulie 2003, Curtea a
statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor
soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea
constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident o cale
de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că legiuitorul a instituit o cale de
atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun
nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină concordanţă
cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin
îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze pentru o
cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea
concluzie rezultând de altfel şi din redactarea adoptată de legiuitorul
constituţional potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac
este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit
atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte
competenţa şi procedura de judecată, evident, cu condiţia ca nicio normă de
procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile
de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece cererea în anulare se
soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, Curtea
constată că şi aceasta este neîntemeiată, de vreme ce judecarea cererii în
anulare nu se soluţionează de către acelaşi judecător.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Maria Heytmanek în Dosarul
nr. 3.589/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean