Decizia Nr.105 din 03.03.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212, art. 330-333, art. 335-3381 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 273 din 23 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212, art. 330-333, art. 335-338¹ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dumitrina Păduraru în Dosarul nr. 2.247/103/2013 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 822D/2014.2. Dezbaterile au avut loc la data de 26 februarie 2015, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei, a consilierului juridic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de amânare pentru depunerea de concluzii scrise formulată de reprezentantul autorului excepţiei, a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 20 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.247/103/2013, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212, art. 330-333, art. 335-338¹ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Dumitrina Păduraru în cadrul unei cauze de contencios administrativ având ca obiect „acţiunea în constatare“, formulată în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care a solicitat: a) să se constate că i s-a vătămat în mod grav dreptul la sănătate, la viaţa privată şi libertatea de conştiinţă şi la siguranţa datelor personale prin întocmirea dosarului electronic şi eliberarea reţetelor electronice începând cu data de 1 ianuarie 2013; b) să fie obligaţi pârâţii să presteze asistenţă medicală fără ca asiguratul să deţină card de sănătate, fără să i se întocmească dosar electronic de sănătate şi fără să i se elibereze reţete electronice, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere; c) plata de daune materiale.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece „instituie o obligaţie fără nicio alternativă, de însuşire a acestui tip de card de sănătate electronic şi de punere în operă a dosarului electronic“, încălcând astfel dispoziţiile constituţionale care apără şi garantează libertatea de gândire şi de conştiinţă, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi art. 18 alin. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturi civile şi politice. Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie include dreptul de a avea sau a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. Deja la nivel european, Marea Britanie a renunţat la documentele de identitate electronice, Consiliul Constituţional din Franţa a pronunţat Decizia nr. 652 din 22 martie 2012 privind neconstituţionalitatea Legii referitoare la actele electronice de identitate, iar raportorul Parlamentului European Ole Sorensen a atras atenţia că biometria şi documentele electronice reprezintă un pas către stocarea centralizată şi sistematică a datelor cu caracter personal, şi că o astfel de bază de date ar afecta protecţia drepturilor cetăţeneşti, în special dreptul la viaţa privată. În România, societatea civilă este cvasiunanim împotriva actelor de identitate electronice, un număr de 46 de organizaţii nonguvernamentale sesizând Guvernul în legătură cu această problemă.5. Totodată, susţine că modalitatea concretă în care aceste servicii de comunicaţii electronice operează a fost lăsată în întregime la latitudinea producătorilor de softwear, iar modul de operare transformă aceste baze de date într-un sistem de tip deschis, care oferă unui număr nedeterminat de persoane nu numai informaţii legate de procedurile medicale aplicate, ci şi ceea ce Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice defineşte ca „date de localizare“. Totodată, se stochează în mod nelimitat şi pe durată nelimitată toate datele care identifică asiguratul, bolile de care suferă, tratamentele etc., ceea ce afectează dreptul la propria imagine şi la demnitate, încălcându-se astfel dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 26 din Constituţie şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza Niemietz împotriva Germaniei.6. De asemenea, autorul excepţiei susţine că măsura stocării datelor cu caracter personal pe o perioadă nelimitată nu este necesară într-o societate democratică, încălcând astfel şi art. 53 alin. (2) din Constituţie, câtă vreme calitatea de asigurat, precum şi dovada achitării contribuţiei la sistemul naţional de sănătate pot fi dovedite şi prin formularul clasic al adeverinţei de asigurat. La nivel european, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a declarat nevalidă Directiva „Big Brother“, tocmai pentru lipsa de proporţionalitate între măsurile de preluare şi stocare a datelor cu caracter personal în sistemele informatice şi scopul urmărit. Totodată, prin refuzul de a se presta asigurare medicală în lipsa unui card de sănătate se încalcă art. 44 alin. (1) din Constituţie şi dreptul la ocrotirea sănătăţii.7. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu stabilesc nicio obligaţie în sarcina individului de a adopta o anumită conduită cu privire la starea sănătăţii sale, care ar contraveni convingerilor sale religioase, ci instituie o îndatorire generală şi neutră în vederea îndeplinirii obligaţiei de rang constituţional a statului de a lua măsuri pentru asigurarea unei mai bune gestiuni a resurselor financiare alocate sistemului de sănătate, şi ca o manifestare a caracterului de stat social al României.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece Legea nr. 95/2006 instituie o regulă în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal a stocării datelor privind diagnostice şi boli cronice în mod continuu, pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii. Scopul avut în vedere de legiuitor este acela de control al corectitudinii efectuării serviciilor cerute a fi decontate, iar normele metodologice de aplicare a prevederilor criticate reglementează entităţile care au acces la informaţiile de pe cardul de sănătate, acestea fiind transmise în circuit închis. În plus, sistemul introducerii cardurilor de sănătate are în vedere necesitatea furnizării de servicii medicale în concordanţă cu nevoile reale ale comunităţii, şi anume îmbunătăţirea adresabilităţii şi accesibilităţii serviciilor medicale. În final, arată că prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi ale consilierului juridic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 212, art. 330-333, art. 335-338¹ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 212 prevede documentele prin care se atestă calitatea de asigurat, iar dispoziţiile art. 330-333 şi art. 335-338¹ fac parte din capitolul III „Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate“ din titlul IX „Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate“ al Legii nr. 95/2006.13. Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 29 alin. (2) privind libertatea conştiinţei, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) privind condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate, referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, au fost modificate, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2015, fără a păstra soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, potrivit căreia nu există posibilitatea de a refuza cardul naţional de asigurări sociale de sănătate pentru motive de religie sau conştiinţă. Or, potrivit noului conţinut normativ al art. 212 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, „Documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverinţa de asigurat eliberată prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul sau documentul rezultat prin accesarea de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate a instrumentului electronic pus la dispoziţie de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. După implementarea dispoziţiilor din cuprinsul titlului IX, aceste documente justificative se înlocuiesc cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, respectiv cu adeverinţa de asigurat cu o valabilitate de 3 luni, pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă primirea cardului naţional. [...]“ Totodată, potrivit art. 330 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015, pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă primirea cardului naţional pentru dovedirea calităţii de asigurat, se emite adeverinţa de asigurat cu o valabilitate de 3 luni, prevăzută la art. 319 lit. b¹), potrivit căruia aceasta este „documentul prin care se atestă calitatea de asigurat, cu o valabilitate de 3 luni de la data eliberării, pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă primirea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, al cărei model este stabilit prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;“. De asemenea, art. 2 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 900/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate din titlul IX „Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate“ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 10 septembrie 2012, astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 49/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2015, prevede că, începând cu data de 1 februarie 2015, în sistemul de asigurări sociale de sănătate se utilizează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, iar până la data de 1 mai 2015, pentru dovedirea calităţii de asigurat pot fi utilizate şi documentele prevăzute la art. 212 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. După expirarea acestui termen, persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă, primirea cardului naţional fac dovada calităţii de asigurat pe baza adeverinţei de asigurat cu o valabilitate de 3 luni, eliberată la solicitarea asiguratului de către casa de asigurări de sănătate la care este luat în evidenţă.15. Având în vedere acestea, deşi dispoziţiile de lege criticate au fost modificate ulterior sesizării, fără a mai prelua soluţia legislativă criticată (potrivit căreia dovada calităţii de asigurat se putea face doar cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, fără a se da posibilitatea refuzului acestuia, din motive religioase sau de conştiinţă), Curtea urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 212, art. 330-333, art. 335-338¹ din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015, pentru că aceste dispoziţii sunt aplicabile litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, deşi erau în vigoare încă de la adoptarea Legii nr. 95/2006, dispoziţiile de lege criticate, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015 (referitoare la dovedirea calităţii de asigurat numai cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate), nu şi-au produs efecte în ceea ce priveşte utilizarea acestui card, deoarece, potrivit art. 212 alin. (1) teza finală din lege, data de la care urmează a se utiliza cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Or, prin Hotărârea Guvernului nr. 49/2015 s-a stabilit că începând cu 1 februarie 2015 se utilizează cardul naţional de asigurări sociale de sănătate.16. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele invocate din Legea nr. 95/2006 sunt criticate deoarece nu prevăd o alternativă la cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, în virtutea dreptului de opţiune al cetăţenilor care refuză acest document, pe motive de conştiinţă sau religie, şi întrucât „instituie o obligaţie fără nicio alternativă de însuşire a acestui tip de card electronic de sănătate“. Or, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textele de lege criticate au fost modificate în sensul celor susţinute de autorul excepţiei, prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/2015, legiuitorul stabilind că persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conştiinţă, primirea cardului naţional fac dovada calităţii de asigurat cu adeverinţa de asigurat cu o valabilitate de 3 luni, prevăzută la art. 319 lit. b¹). Ţinând cont de critica principală a autorului excepţiei referitoare la obligativitatea dovedirii calităţii de asigurat cu cardul naţional de asigurări sociale de sănătate, căreia i se subsumează şi celelalte aspecte invocate în motivarea excepţiei, Curtea constată că, drept urmare a modificărilor legislative intervenite după sesizarea Curţii Constituţionale, critica aceasta a rămas fără obiect, iar excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212, art. 330-333, art. 335-338¹ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dumitrina Păduraru în Dosarul nr. 2.247/103/2013 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean