DECIZIE Nr.
105 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina-Margareta
Ştefănescu în Dosarul nr. 7.686/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
La apelul nominal sunt prezente, prin avocaţi, autoarea
excepţiei şi părţile Emilia Mihaela Capanu şi Virginia Moldoveanu. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autoarei excepţiei solicită admiterea
acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de
judecată.
Apărătorul celorlalte părţi prezente solicită
respingerea excepţiei, întrucât textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.686/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Valentina-Margareta Ştefănescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
creează un statut juridic discriminatoriu pentru succesibilii care au renunţat
la moştenire, faţă de aceia care nu au acceptat moştenirea în termenul de
opţiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, în sensul că
numai cea de-a doua categorie este repusă de drept în termenul de acceptare a
succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Se mai susţine
că textul de lege criticat contravine dreptului de proprietate privată garantat
la nivel constituţional şi, implicit, dreptului la moştenire, având în vedere
că scopul Legii nr. 10/2001 este unul reparatoriu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit
cărora: „(3) Succesibilii
care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de
drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul
prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii
pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a
autorităţilor publice, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea
dreptului de proprietate privată, precum şi a creanţelor asupra statului, şi
ale art. 46 potrivit căruia dreptul la moştenire este garantat.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat
într-o cauză având o motivare similară. Astfel prin Decizia nr. 1.158 din 11
decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2008, Curtea a
reţinut că acest text de lege dă expresie caracterului reparatoriu al Legii nr.
10/2001. Sub acest aspect, repunerea în termenul de acceptare a moştenirii,
pentru bunurile preluate abuziv de statul totalitar, cu încălcarea dreptului de
proprietate al titularilor, are ca finalitate
respectarea principiului restitutio in integrum, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza
întâi din Constituţie, privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului
egalităţii prevăzut în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât
neacceptarea succesiunii în termenul instituit de art. 700 alin. 1 din Codul
civil, din motive neimputabile succesibililor cărora li se aplică prevederile
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu este echivalentă cu actul de voinţă
al renunţării la moştenire. Aşadar, nefiind vorba de situaţii juridice
identice, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat, fără
a se aduce atingere principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Scopul dispoziţiilor legale criticate este acela de a
pune capăt perpetuării stării de anormalitate instituită în derularea
raporturilor juridice, iar nu acordarea unui avantaj necuvenit, stabilit
arbitrar, ce generează o inegalitate între succesibilii care au acceptat
moştenirea în termenul instituit prin prevederile Codului civil şi cei care
sunt repuşi în termenul de acceptare prin art. 4 alin. (3) din Legea nr.
10/2001.
S-a mai reţinut în decizia menţionată că acest text de
lege nu contravine principiului garantării dreptului la moştenire consacrat de
art. 46 din Constituţie, ci, dimpotrivă, îi dă expresie prin restabilirea
calităţii de moştenitori acceptanţi pentru categoria de persoane avută în
vedere de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentina-Margareta
Ştefănescu în Dosarul nr. 7.686/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu