DECIZIE Nr.
1048 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 810 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal,
excepţie ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al
Judecătoriei Lieşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a solicitat amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării
excepţiei şi până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui
apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul
art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece aspectele
înfăţişate de autorul excepţiei privesc situaţia de fapt din dosar, care nu
intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr.243/838/2007, Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul
penal, excepţie ridicată de Costache Trandafir într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă
prevederile constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1) şi (2), art. 44 alin.
(1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) raportate la primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece „este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în
care a dispus liber de un bun aflat în proprietatea sa privată".
Judecătoria Lieşti nu
şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art.
217 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu încalcă art. 44 şi 136, dar
constituie chiar o reflectare a acestor dispoziţii constituţionale pe planul
dreptului penal. De asemenea, consideră că invocarea încălcării prevederilor
art. 22 din Constituţie este lipsită de temei.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de
lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
prin lege. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 22 din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, cu următorul
conţinut: „Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare
a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare
ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritate
fizică şi psihică, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de
proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea, raportate
la primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, în
raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii în cauză.
In speţă, conform susţinerilor autorului excepţiei,
acesta consideră că „prin trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea
infracţiunii de distrugere prevăzute de dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul
penal este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în care a
dispus în mod liber de un bun aflat pe proprietatea sa privată, deşi în
Constituţie se precizează clar că proprietatea privată este garantată şi
ocrotită în mod egal de lege, indiferent de proprietar". Apreciază că se
află într-o astfel de situaţie întrucât „a fost trimis în judecată pentru că,
prin forţă fizică, a dărâmat
un perete de la o construcţie nouă, aflată pe proprietatea sa".
Având în vedere motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu face o veritabilă
critică de neconstituţionalitate,
ci se referă la aplicarea şi interpretarea legii, sarcină care excedează
competenţei Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Faţade cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al
art. 147 alin. (4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal,
excepţie ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al
Judecătoriei Lieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu