DECIZIE Nr.
1047 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 2 si art. 5 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 761 din 11 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Ferenczy
Ferenc Jozsef în Dosarul nr. 857/326/2007 al Judecătoriei Topliţa.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr.857/326/2007, Judecătoria Topliţa a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2
şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Ferenczy Ferenc Jozsef în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 131 deoarece se ajunge la
situaţii în care actele procedurale penale sunt întocmite de procurori fără
experienţă pe care, potrivit legii, această categorie de magistraţi este
obligată să o acumuleze.
Judecătoria Topliţa nu
şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, 2 şi 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 244 din 1
aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul
conţinut:
- Art.1: „(1) Prin prezenta
ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca
structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticorupţie.
(2) Direcţia Naţională Anticorupţie are sediul în
municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al
României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.
(3) Abrogat.
(31)
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului
şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute
între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din
cadrul Ministerului Public.
(4) Abrogat";
- Art. 2: „Direcţia
Naţională Anticorupţie este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti
şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte
autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru
asigurarea respectării acesteia.";
- Art. 5: „(1) Direcţia
Naţională Anticorupţie este organizată în secţii conduse de procurori şefi
secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie. Secţiile se înfiinţează şi
se desfiinţează prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) In cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se
pot înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de
activitate, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii.
(3) Sediul serviciilor teritoriale şi
circumscripţia acestora se stabilesc de procurorul şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe
lângă curţile de apel şi în raport cu circumscripţia acestora.
(4) Serviciile teritoriale, serviciile şi birourile
sunt conduse de procurori-şefi.
(41) In
cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie va funcţiona un birou de informare şi relaţii
publice care va asigura legătura cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în
masă, în vederea garantării transparenţei activităţii de urmărire penală, în
condiţiile stabilite de lege.
(42)
Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi funcţia de purtător de cuvânt,
poate fi un procuror desemnat de procurorul şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie ori un jurnalist, încadrat ca specialist, numit pe bază de concurs
sau de examen.
(5) Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi
desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor, serviciilor sau al altor
compartimente de activitate, fiind repartizaţi prin ordin al procurorului şef
al Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 421 din 11 noiembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 8 decembrie 2003, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
inclusiv pentru art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de
Ferenczy Ferenc Jozsef în Dosarul nr. 857/326/2007 al Judecătoriei Topliţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru