DECIZIE Nr.
1043 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 748 din 5 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion
Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul
nr. 2.568/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că
normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.568/55/2008, Judecătoria Arad -
Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal, excepţia
invocată de Gheorghe Stancu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că se încalcă accesul la o justiţie
imparţială prin stabilirea competenţei de judecată în favoarea judecătoriei,
întrucât cercetările au fost făcute de către un judecător egal în grad cu cel
care judecă contestaţia şi nu este normal ca magistratul de la judecătorie să
poată infirma încheierea dată de judecătorul de la penitenciar. Această
modalitate de desfăşurare a procesului penal este, în opinia autorului
excepţiei, contrară egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptului la un
proces echitabil.
Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia invocată este nefondată. Arată că „este
greşită aprecierea că judecătorul, care a soluţionat prin încheiere plângerea,
este egal în grad cu cel care judecă contestaţia, întrucât judecătorul nu poate
fi confundat cu o instanţă judecătorească. Justiţia se realizează prin instanţa
judecătorească şi, atâta timp cât instanţa întruneşte criteriile de
imparţialitate, nu se poate vorbi de o justiţie imparţială".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Se face referire şi
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, potrivit
căruia „Impotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce
contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în
termen de 5 zile de la comunicarea încheierii".
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, precum şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile autorului
excepţiei privind încălcarea, prin textele de lege criticate, a liberului acces
la justiţie. In acest sens Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa
sa, de exemplu prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, că persoana condamnată are, atât în acord
cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a se
adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acesteia au fost
examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. In acest sens s-a
pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia „Pilla contra Italiei" din 23
septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se
referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul
la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea
unei pedepse.
Faptul că instanţa competentă pentru judecarea
contestaţiei împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate este judecătoria nu este de natură să aducă
atingere egalităţii în drepturi şi accesului la o justiţie imparţială, deoarece
justiţia este guvernată de aceleaşi principii, statuate de prevederile art. 124
din Constituţie - unicitate, imparţialitate, egalitate pentru toţi - indiferent
de instanţa judecătorească prin care aceasta se înfăptuieşte.
In acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 622 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 473
din 26 iunie 2008, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 2.568/55/2008 al
Judecătoriei Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 9 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta