DECIZIE Nr.
1036 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4041 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Karl Alfred
Vittye, Karla Agneta Minea Vittye şi Katharina Vittye în Dosarul nr.
9.874/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie
2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.874/325/2009, Judecătoria Timişoara a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 4041 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Karl Alfred Vittye,
Karla Agneta Minea Vittye şi Katharina Vittye într-o cauză având ca obiect
drept de întoarcere a executării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin art. 4041 din Codul de procedură civilă se
instituie, practic, un privilegiu în favoarea unei părţi din raportul juridic
creat între debitor şi creditor, favorizându-l pe debitor în raport cu
creditorul. De asemenea, arată că independenţa şi imparţialitatea judecătorului
sunt afectate prin faptul că instanţa care judecă întoarcerea executării nu este una şi aceeaşi cu cea
care a judecat anularea titlului executoriu.
Judecătoria Timişoara consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală
criticată nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi
convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile
legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4041 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins:
„Art. 4041. -
In toate cazurile în care se desfiinţează titlul
executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la
întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Bunurile asupra
cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.
In cazul în care executarea silită s-a făcut prin
vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea
de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata
inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449."
Autorii excepţiei susţin că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la
egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul
Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 4041 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale
şi convenţionale invocate şi având motivări similare, prilej cu care a statuat
că art. 4041 din
Codul de procedură civilă este conform cu Legea fundamentală.
Astfel, prin Decizia nr. 627 din 28 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 30 iunie 2009, cu referire la Decizia nr. 467 din 28
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.084 din 22 noiembrie 2004, Curtea
a statuat că prevederile „art. 4041 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în
care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită.
Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în
urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. La soluţionarea cererii de
întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt
competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptăţit să
obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin executarea silită. În această privinţă, art. 4041 alin. 2 din
Codul de procedură civilă prevede că «Bunurile asupra cărora s-a făcut
executarea se vor restitui celui îndreptăţit».
Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie
valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silită a acestora.
Debitorul şi orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în
justiţie, titlul executoriu şi executarea silită însăşi. Incălcarea unor drepturi
sau libertăţi, precum şi existenţa ori inexistenţa intereselor legitime nu pot
fi prejudecate, iar legea nu trebuie să distingă sub aceste aspecte, stabilind
doar drepturile şi obligaţiile părţilor litigante."
De asemenea, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 227
din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, Curtea a
reţinut că „procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente
(...) pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate
în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta
executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii
contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a înseşi executării
silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin
restabilirea situaţiei anterioare acesteia".
Intrucât nu au intervenit
elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4041 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Karl Alfred
Vittye, Karla Agneta Minea Vittye şi Katharina Vittye în Dosarul nr. 9.874/325/2009
al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora