DECIZIE Nr.
1032 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 5 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie
ridicată de Ion Sorescu şi Elena Sorescu în Dosarul nr.
48.523/3/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.
48/2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 48.523/3/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate
intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, excepţie ridicată de Ion Sorescu şi
Elena Sorescu într-o cauză având ca obiect revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, deşi în temeiul art. 46 din Legea nr.
10/2001, republicată, au putut fi atacate în justiţie actele de înstrăinare a
imobilelor achiziţionate în baza Legii nr. 112/1995, prin art. III din Legea
nr. 247/2005 s-a introdus o nouă cale de atac împotriva actelor juridice
încheiate după data de 14 ianuarie 2001, în baza Legii nr. 112/1995, ceea ce,
în opinia acestora, contravine art. 44 din Constituţie. Aceasta deoarece, prin
instituirea unui nou termen pentru a putea ataca în justiţie actele de
înstrăinare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, se pune în dificultate
principiul securităţii raportului juridic, datorită modului în care s-au
succedat prevederile legale referitoare la restituirea imobilelor preluate
abuziv. Din această perspectivă, prevederile art. III din Legea nr. 247/2005
sunt neconstituţionale, fiind în total dezacord cu art. 11 şi 20 referitoare la
dreptul internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală
criticată nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi
convenţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22
iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din titlul
II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie
2005.
Acest text de lege are următorul cuprins:
„Art. III. - Actele juridice
de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţă, încheiate
după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicţiei prevăzute de art.
44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările
ulterioare, şi care nu au fost atacate în instanţă în condiţiile art. 45 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secţia civilă a
tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen
de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de
la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului."
Autorii excepţiei susţin că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind
dreptul de proprietate privată, art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în
Uniunea Europeană, precum şi celor ale art. 11 şi 20 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin
Decizia nr. 48 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, sau Decizia nr. 534 din 13
mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10
iulie 2008, Curtea a reţinut că „prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente s-au adus
modificări Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate
în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989".
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 faţă de dispoziţiile
constituţionale ale art. 44 alin. (2), prin deciziile mai sus menţionate,
Curtea a statuat că acestea nu conţin norme contrare principiului garantării şi
ocrotirii, în mod egal, a dreptului de proprietate, ci constituie o aplicare a
dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul
şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Curtea constată că nu poate fi primită nici critica
referitoare la afectarea principiului securităţii raporturilor juridice şi
despre perpetuarea posibilităţii de a ataca în justiţie actele de înstrăinare
încheiate în condiţiile Legii nr. 112/1995, întrucât reglementarea criticată
vizează situaţii juridice diferite, care beneficiază de tratament juridic
diferenţiat.
Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situaţii
speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării
într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor
imperative ale legii. Aşa fiind, persoanele care pot ataca actele juridice de
înstrăinare în condiţiile art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 se află
într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele care au încheiat contracte
până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, şi cu respectarea condiţiilor legale impuse,
ceea ce determină şi un tratament juridic diferenţiat.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Sorescu
şi Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora