DECIZIE   Nr. 1032 din 13 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozi?iilor art. 11 alin. (1), (2) si (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 34 din 16 ianuarie 2008

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Antonia Constantin                     - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.483/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, precizează că modificările aduse art. 11 din Legea nr. 554/2004 prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 au drept consecinţă înlăturarea criticii de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, deoarece, în actuala redactare, alin. (2) al art. 11 din legea atacată prevede o nouă modalitate de calcul al termenului de decădere, care are ca moment de referinţă data comunicării actului, a luării la cunoştinţă, a introducerii cererii sau a încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. De altfel, menţionează că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, părţile interesate pot oricând invoca, în faţa instanţei de contencios administrativ, excepţia de nelegalitate sau excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.483/59/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Vanessa" - S.R.L. din Timişoara într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, prin aceea că „fixează termene imperative de exercitare a unei căi de atac împotriva unui act administrativ cu caracter normativ, fără a se ţine cont de modul în care s-a adus la cunoştinţa publicului un astfel de act normativ" şi de modul concret în care acesta a fost comunicat, contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 52 şi 53 din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării şi la dreptul de acces la instanţă şi anume cauzele Markx împotriva Belgiei, 1979 şi Saez Maeso împotriva Spaniei, 2004.

Curtea de Apel Timişoara- Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, indicând, pentru aceasta, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 507/2004, nr. 123/2006 şi nr. 171/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, aşa cum se arată şi în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, textele de lege criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile instituite prin lege.

Avocatul Poporului consideră, pe de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (21) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, întrucât, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, aceste prevederi au fost modificate în substanţa lor, fără ca soluţia legislativă iniţial criticată să fie păstrată, iar, pe de altă parte, apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (3), (4) şi (5) din aceeaşi lege sunt constituţionale. Astfel, aceste din urmă prevederi legale nu contravin principiului nediscriminării şi nici accesului liber la justiţie, fiind, în acelaşi timp, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 1996, a reţinut că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, cum sunt şi termenele de decădere sau de prescripţie, nu sunt de natură a încălca art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind restricţii admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa, statele dispunând totodată de o marjă largă de apreciere în aceste domeniu.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Din examinarea motivării autorului excepţiei rezultă că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează doar prevederile alin. (1), (2) şi (4) ale art. 11 din legea menţionată şi, ca atare, doar asupra acestora Curtea Constituţională urmează să se pronunţe. Totodată, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Alin. (1) şi (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 16 din actul normativ menţionat, astfel că dispoziţiile legale ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au în prezent următoarea redactare:

Art. 11 -Termenul de introducere a acţiunii:

„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b)data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c)data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e)data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2)Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. [...]

(4)Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând."

In opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea, în redactarea iniţial criticată, instituiau, ca termen de decădere pentru introducerea cererii prin care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, termenul de un an de la data emiterii actului. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionale, această soluţie legislativă - criticată de autorul excepţiei - a fost înlocuită prin dispoziţiile art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, iar acest termen de decădere are ca moment de referinţă data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Ca atare, Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu mai conţin aceleaşi norme juridice avute în vedere de autorul excepţiei, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă această excepţie de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

Referitor la prevederile alin. (1) şi (4) ale art. 11din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că acestea nu conţin norme contrare principiului egalităţii în drepturi sau accesului liber la justiţie, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Dispoziţiile alin. (1) al art. 11 instituie termenul de prescripţie de 6 luni în care poate fi atacat în faţa instanţei de judecată un act administrativ individual sau un contract administrativ, acest termen începând să curgă, după caz, de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, data expirării termenului legal de răspuns sau de soluţionare a plângerii prealabile ori a cererii sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Prin urmare, textul de lege respectă întru totul condiţia luării la cunoştinţă de către persoanele interesate a actului administrativ individual atacabil, astfel că nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi sau a liberului acces la justiţie. Desigur, principiul accesului liber la justiţie nu este incompatibil, ci chiar presupune instituirea prin lege a formelor şi modalităţilor procedurale de exercitare a acestui drept, fără a se putea susţine astfel încălcarea lui. Cât priveşte invocarea art. 52 din Constituţie, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că prevederile art. 11 alin. (1) din legea criticată reprezintă chiar transpunerea în planul legii organice a dreptului pretins a fi încălcat.

In sfârşit, Curtea Constituţională nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât acestea consacră posibilitatea părţilor de a invoca oricând în faţa instanţei de contencios administrativ excepţia de nelegalitate a actelor administrative cu caracter normativ sau excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţelor ori a dispoziţiilor din ordonanţe considerate ca atare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vanessa" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.483/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1)şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi