DECIZIE Nr.
1030 din 9 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru
declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu
functii de conducere si de control si a functionarilor publici, precum si ale
art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 6 noiembrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr.
115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a
unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor
publici, precum şi ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin
Conţac şi Ioan Andrici în Dosarul nr. 2.824/40/2007 al Tribunalului Braşov -
Secţia penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor
excepţiei, domnul avocat Constantin Florea din cadrul Baroului Bucureşti.
Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei
astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate
invocate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din
Legea nr. 78/2000 şi ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 36 din Legea nr.
115/1996, acest din urmă text legal fiind abrogat prin Legea nr. 144/2007
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Integritate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 martie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.824/40/2007, Tribunalul Braşov - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul
averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi
de control şi a funcţionarilor publici, precum şi ale art. 17 lit. e) din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, excepţie ridicată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin Conţac
şi Ioan Andrici.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată mai întâi că se doreşte a se supune cercetării procesul
legislativ de adoptare a actelor normative din care fac parte textele de lege
criticate, pentru a se vedea dacă sunt îndeplinite cerinţele constituţionale
pentru adoptarea legilor organice. Referitor la art. 17 lit. e) din Legea nr.
78/2000, se mai arată că „nu individualizează în mod concret, în spiritul unei
reglementări legislative a unei infracţiuni, elementele constitutive ale
infracţiunii, pedeapsa şi regimul juridic al acesteia" şi, ca urmare, nu
îndeplineşte condiţiile privind caracterul previzibil şi accesibil al legii. In
plus, acelaşi text de lege realizează o dublă incriminare „prin raportare la o
incriminare despre care se spune că există deja în Legea nr. 656/2000",
ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, „conduce la ideea inegalităţii de
tratament juridic faţă de diferiţii ipotetici subiecţi ai acestor infracţiuni,
încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1)şi (2) din Constituţie".
In sfârşit, cu privire la art. 36 din Legea nr. 115/1996, se mai arată că
încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie prin aceea că reiterează
infracţiunea de fals în declaraţii, care are o existenţă de sine stătătoare în
Codul penal.
Tribunalul Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că „reglementările ce fac obiectul excepţiei nu realizează o dublă
incriminare, ci vin să analizeze infracţiunile prevăzute în norma generală - în
cazul infracţiunii prevăzute de art. 292 din Codul penal - ori într-o altă lege
specială-pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 656/2000 -, să le explice
şi să le aplice referitor la situaţia subiectului activ calificat".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ceea ce priveşte art.
36 din Legea nr. 115/1996, text abrogat la data ridicării excepţiei, şi
neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000. Cu
privire la aceste din urmă dispoziţii legale, se arată că nu încalcă niciuna
dintre prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi
controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor
persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a
funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 17 lit. e) din
Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările
şi completările ulterioare.
Art. 36 din Legea nr. 115/1996 [abrogat la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate prin cap. VIII, art. 60
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 359
din 25 mai 2007] avea următorul cuprins: „Fapta persoanelor prevăzute la
art. 2, de a face declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie
infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului
penal."
Art. 17 lit. e) din Legea nr.
78/2000 are următorul cuprins: „In înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni
sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile
asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene: [...] e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute
în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor,
atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei
infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a
3-a."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23
alin. (12) privind legalitatea pedepsei, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind
reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimului
executării acestora şi ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor
organice şi a hotărârilor privind regulamentele Camerelor. Se invocă totodată
dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege, coroborate cu art. 11 şi art. 20
din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte art. 36
din Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor,
magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a
funcţionarilor publici, se constată că acesta era abrogat la data ridicării
excepţiei de neconstituţionalitate prin cap. VIII, art. 60 alin. (1) lit. a)
din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale de Integritate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate
a acestui text de lege urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională
decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a
unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are
legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi
obiectul acestuia".
II. In ceea ce priveşte art. 17
lit. e) din Legea nr. 78/2000, se constată că acesta defineşte, în acord cu
raţiuni evidente de politică penală, una din categoriile de infracţiuni în
legătură directă cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, şi anume
infracţiunea de spălare a banilor săvârşită în anumite circumstanţe. Critica
autorului excepţiei este fundamentată între altele pe încălcarea principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Or, dispoziţiile legale criticate nu
conţin nicio dispoziţie de natură a afecta acest drept, ele aplicându-se fără
discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei contestate. De
asemenea, textul de lege criticat stabileşte toate elementele constitutive ale
infracţiunii pe care o reglementează, astfel că nu poate reţine contrarietatea
lui faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi
stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", şi de cele ale art. 7 din Convenţie - Nicio pedeapsă fără lege, coroborat
cu art. 11 şi 20 din Constituţie. Astfel, în cauza Wingrove
contra Marii Britanii din 25 noiembrie 1996, Curtea
de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă,
care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie
formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate -
care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură
rezonabilă, în circumstanţele speţei, circumstanţele care pot rezulta dintr-un
act determinat. Or, nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
lipsite de o astfel de cerinţă, deoarece acestea nu fac altceva decât să
incrimineze infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile
sau alte valori provin din săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, a unor
infracţiuni asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene. Aşa fiind, se constată că dispoziţiile
criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt „previzibile" şi
suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. In
consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.
Cât priveşte aspectele de neconstituţionalitate
extrinsecă invocate, se constată că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională
a respins excepţii de neconstituţionalitate ale Legii nr. 78/2000, criticată în
raport de prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. In
acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 253 din 6 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, sau Decizia nr. 315 din 13 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, ale căror considerente de principiu
sunt valabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art.
17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 115/1996 pentru
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu
funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, excepţie
invocată de Constantin Conţac, Liviu-Constantin Conţacşi Ioan Andrici în
Dosarul nr. 2.824/40/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta