DECIZIE Nr.
1030 din 13 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. (2), (3) si (5) din Legea
nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 813 din 28 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comaliment" - SA. din Botoşani în Dosarul nr. 5.224/40/E/2006 al
Tribunalului Botoşani - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal răspunde partea Dumitru Dănuţ Leonte,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a solicitat amânarea judecării cauzei, deoarece apărătorul ales este plecat din
ţară.
Partea prezentă solicită respingerea cererii.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că
de la data invocării excepţiei şi până în prezent a existat timp suficient
pentru angajarea unui apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic
motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Având cuvântul, partea Dumitru Dănuţ Leonte solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu sunt încălcate
prevederile constituţionale invocate în motivarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 8 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
5.224/40/E/2006, Tribunalul Botoşani - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comaliment" - S.A. din Botoşani într-o cauză având ca obiect judecarea
cererii de constatare a nulităţii absolute a hotărârii adunării generale
extraordinare a acţionarilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 132 alin. (2) şi (3)
din Legea nr. 31/1990 contravin dispoziţiilor constituţionale, referitoare la
proprietatea privată şi libertatea economică, deoarece sunt de natură a crea
instabilitate în cadrul activităţii unei societăţi comerciale şi de a îngrădi
dreptul la liberă iniţiativă, prin acordarea posibilităţii oricărei persoane
interesate de a ataca în instanţă hotărârile adoptate de adunarea generală a
acţionarilor.
Se mai susţine că prevederile art. 132 alin. (5),
potrivit cărora cererea de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor
se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de
administraţie, respectiv prin directorat, contravin dispoziţiilor art. 21, 24
şi 126 din Legea fundamentală, fără a se arăta motivele de
neconstituţionalitate.
Tribunalul Botoşani - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat reprezentând
transpunerea legislativă a principiului constituţional al liberului acces la
justiţie. Se mai arată că acţiunea în anularea hotărârilor adunării generale a
acţionarilor, contrare legii sau actului constitutiv, reprezintă o măsură de
protecţie a acţionarilor minoritari care se consideră vătămaţi printr-o astfel
de hotărâre.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, raportate la art. 21, 24, 44 şi 45 din
Constituţie, este neîntemeiată. In ceea ce priveşte referirea pe care autoarea
excepţiei o face la art. 126 din Constituţie, apreciază că aceste dispoziţii nu
au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
dispoziţiile constituţionale criticate constituie norme de procedură, a căror
reglementare este în competenţa exclusivă a legiuitorului, instituind o măsură
de protecţie a acţionarilor minoritari care se consideră vătămaţi printr-o
hotărâre a adunării generale a acţionarilor, contrare legii sau actului
constitutiv.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 132 alin. (2),
(3) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din
17 noiembrie 2004, modificate prin art. I pct. 76 din
Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, potrivit
cărora: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului
constitutiv pot fi atacate in justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au
luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se
insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută,
dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de
orice persoană interesată. [..]
(5) Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu
societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin
directorat."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin aceste dispoziţii de lege sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45
- Libertatea economică şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
31/1990 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate într-o cauză
în care motivarea excepţiei era similară celei din prezenta cauză, prin
raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind libertatea
economică (art. 45).
Astfel, prin Decizia nr. 250
din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, Curtea,
respingând excepţia, a statuat că textul de lege criticat reprezintă o
consacrare în plan legislativ a principiului constituţional al accesului
liber la justiţie. S-a arătat că reglementarea instituită de art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
31/1990 constituie o măsură de protecţie a acţionarilor minoritari care se
consideră vătămaţi printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor,
contrară legii sau actului constitutiv, aceştia putându-se adresa instanţei de
judecată pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime.
De asemenea, în decizia menţionată, Curtea a apreciat
că nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia
introducerea în justiţie, în mod abuziv, a unor acţiuni în anularea hotărârilor
adunării generale a acţionarilor are drept scop blocarea activităţii societăţii.
Astfel, conform art. 133 din Legea nr. 31/1990,
intentarea acţiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii
atacate, suspendarea executării pronunţându-se prin ordonanţă preşedinţială, cu
posibila obligare a reclamantului la plata unei cauţiuni. Aceste prevederi ale
legii reprezintă garanţii procesuale de natură să evite introducerea
şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale
societăţilor comerciale.
Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi,
care să determine schimbarea jurisprudenţei în această materie.
De altfel, se constată că instituirea posibilităţii
acţionarilor minoritari care se consideră vătămaţi printr-o hotărâre a adunării
generale a acţionarilor, contrară legii sau actului constitutiv, de a o ataca
în justiţie este în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza
a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât cadrul juridic
instituit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie
să contravină intereselor generale sau intereselor particulare ale unor
subiecte de drept.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora cererea
de anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor se va soluţiona în
contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie,
respectiv prin directorat, se constată că acestea reprezintă norme de
procedură, a căror instituire, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din
Legea fundamentală, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, şi nu
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 132 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comaliment" - S.A. din Botoşani în Dosarul nr. 5.224/40/E/2006 al
Tribunalului Botoşani - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu